Doamna dr. docent Susanne Patzke, de la Institutul Goethe și “Volkshochschule” Hamburg, a structurat, pentru Romaningermania.ro, cele mai importante resurse pentru învățarea limbii germane, disponibile pe Internet. Aceste resurse îi pot ajuta pe cititorii noștri care doresc să muncească sau să studieze în Germania.

Cei care ajung în Germania este bine să cunoască bine limba germană sau măcar să poată conversa în această limbă despre chestiuni uzuale, pentru început.

Posturi mai bine plătite pentru cei care cunosc limba germană

Mulți dintre cititorii Romaningermania.ro ne întreabă care este principala condiție pentru a se stabili sau a veni la muncă în Germania. Răspunsul este unul extrem de simplu: să stiți limba germană. Cu cât o știți mai bine, cu atât mai mari vor fi șansele dumneavostră de reușită în această țară și veți obține un post mai bine plătit, descurcându-vă, totodată, satisfăcător în viața de zi cu zi și în chestiunile administrative.

Chiar dacă pentru început unii angajatori vor accepta să cunoașteți numai limba engleză (în cazul în care aveți o calificare înaltă și puteți să vă îndepliniți sarcinile job-ului utilizând engleza), cunoașterea limbii germane, cel puțin la nivelul de bază (B1), este esențială, dacă veți locui în Germania pentru o perioadă mai îndelungată de timp.

Nivelul B1 de cunoaștere a limbii înseamnă că vă veți putea descurca într-o conversație cu cuvinte simple, veți putea comunica cu un medic, veți închiria o locuință, veți rezolva diverse situații etc. Acest nivel este esențial și pentru obținerea cetățeniei germane, după cum Romaningermania.ro deja a scris aici.

Nivelul B1, numit și nivelul conversațiilor de bază, este suficient doar pentru cei care depun muncă fizică, fară a avea prea mult contact cu clienții sau pentru cei care folosesc un limbaj redus.

Câte 3-4 ore de studiu pe zi, pentru atingerea nivelului B1

Cei care nu știu germană sau se afla chiar pe prima treaptă (A1), de începători, pot atinge nivelul B1 în câteva luni, cu 3-4 ore de studiu pe zi. Există și cursuri speciale de integrare, despre care vom vorbi altă dată, unde nivelul B1 este atins după 600 de ore a câte 45 de minute. Cursurile durează o jumătate de an, de luni până vineri, într-un ritm de 4 ore zilnic.

Dacă știți germană, deveniți independent

Când vă veți căuta motivația necesară pentru a începe învățarea limbii germane, trebuie să conștientizați că stăpânirea acestei limbi vă ajută să nu mai depindeți de alte persoane atunci când veți avea de rezolvat diverse probleme. Chiar dacă aveți prieteni, colegi sau cunoștințe care știu limba germană și sunt dispuși să vă ajute, mai ales dacă sunteți la începutul vieții dumneavoastră în Germania sau chiar dacă plătiți pe cineva pentru oficiile de traducător, trebuie să încercați ulterior să reușiți prin propriile forțe, astfel încât să vă faceți înțeleși de cei din jur. Pe de altă parte, este posibil ca „traducătorul” sau „intermediarul” dumneavoastră să nu înțeleagă el însuși ceea ce doriți sau să transmită greșit mesajul dumneavoastră (ori pentru că nu înțelege ce vreți, ori pentru că nici el nu are cunoștințe prea bune de limba germană).

Pentru unele profesii sau pentru a urma o facultate ori o specializare (calificarea într-un domeniu) este necesar un nivel mai înalt de cunoaștere a limbii germane, și anume B2.

Pentru un job la birou ori pentru studii universitare la nivel de masterat sau doctorat, nivelul cerut este cel de limba maternă, adică nivelul C1. La universități se susține un alt test, considerat la același nivel cu C1, dar având o altă structură. Pentru mai multe detalii, faceți click aici.

De nivelul C2, cel mai înalt, nu au nevoie decât cei care studiază germanistica. De altfel, numai puțini dintre germani se află la un asemenea nivel de cunoaștere a limbii lor materne.

Sigur, pentru angajarea în muncă, în cele mai multe cazuri nu vi se va cere certificatul de limbă germană, dacă nivelul de cunoaștere a limbii este unul minimal, bun sau foarte bun, în funcție de postul pe care vreți să îl ocupați și de cerințele angajatorului.

LINK-URI UTILE PENTRU CEI CARE ÎNVAȚĂ GERMANA

Informațiile care urmează (toate aceste link-uri) ne-au fost oferite de către doamna dr. docent Susanne Patzke, de la Institutul Goethe și “Volkshochschule” Hamburg. Vi le vom prezenta exact așa cum au fost structurate de domnia-sa, pe diferite categorii.

Diferite exerciții de învățare a limbii

Site-urile Deutsche Welle: http://www.dw.de/

De aici vă puteți alege cursul (nivelul la care va aflați) pentru limba germană: http://www.dw.de/deutsch-lernen/lernangebote-für-das-niveau-a1/s-13212.

În dreapta, jos, la “Sprache auswählen”, alegeți româna si ajungeți aici: http://www.dw.de/învaţă-germană/s-2693. Există toate nivelele, de la începători (A1) si până la ultimul nivel, C1. Veți găsi nu doar noțiuni de gramatică, ci și unele noțiuni de economie. Toate aceste lecții pot fi ascultate, dar nu vom dezvălui prea multe, lăsandu-vă dvs. plăcerea de a descoperi singuri ceea ce vă interesează, “navigand” printre link-urile prezentate mai jos. Dacă primele referințe le pot fi de folos (și) începătorilor, pentru următoarele aveți nevoie de cunoștințe elementare de limba germană.

www.deutsch-lernen.com

Pentru începători: http://www.deutsch-lernen.com/anfaengerkurs/uebersicht_lektionen.php

Un dicționar puteți găsi aici: www.dict.cc sau http://browse.dict.cc/romanian-german/Z-1.php

La următoarea adresă puteți asculta un text de 3 minute, care se schimbă săptămânal: http://www.deutsch-perfekt.com. După cele 3 minute urmează o întrebare, pentru a vă putea verifica cunoșințele dvs. de limba germană. Vă va fi dat apoi și răspunsul corect. Tot aici puteți să alegeți să rezolvați exerciții ușoare, medii sau grele. Există și o revistă cu acest nume, „Deutsch perfekt”, care poate fi împrumutată de la bibliotecile germane.

Cursurile on-line (și pentru începători) se găsesc aici: http://www.deutschakademie.de/online-deutschkurs/ sau la adresa http://www.deutschakademie.de/online-deutschkurs/audio-course/

Pentru toate nivelele, de la A1 la C1, accesați și: http://www2.klett.de/sixcms/list.php?page=lehrwerk_extra&extra=DaF+kompakt-Online

Germana – ca limbă străină pentru adulți poate fi învățată și de aici:

http://www2.klett.de/sixcms/list.php?page=lehrwerk_extra&extra=DaF+kompakt-Online

https://www.hueber.de/

Mii de exerciții on-line pot fi descoperite aici:

https://www.hueber.de/shared/uebungen/dreyerschmitt/

http://www.schubert-verlag.de/

http://www.schubert-verlag.de/aufgaben/index.htm?PHPSESSID=f0e2cc20ff0a534297843454d08519b0

Alte resurse utile

Cursuri de limbi străine: http://livemocha.com/

Aici alegeți ce limbă doriți să învățați: http://livemocha.com/pages/learn-languages/

Pentru germană – aici: http://livemocha.com/pages/languages/learn-german/

http://www.canoo.net/

http://www.mein-deutschbuch.de

www.deutschalsfremdsprache.de

Modele de teste

http://www.klett-

langenscheidt.de/Deutsch_als_Fremdsprache/Fuer_Erwachsene/Berliner_Platz_NEU/Lehren/Tests/10647

http://www.daf-netzwerk.org/

http://www.wirtschaftsdeutsch.de/

http://www.edition-deutsch.de/lernwerkstatt/

http://www.daf-portal.net/

http://www.goethe.de/

http://www.graf-gutfreund.at/

Exercitii de germană pentru diferite domenii (gastronomie, îngrijire bătrâni/bolnavi, construcții ori pentru joburi în comerț sau la birou):

http://www.meet-the-need-project.eu/deutsch/unterrichtsmaterial/

“DEX-ul” limbii germane:

www.duden.de

Acest dicționar explicativ al limbii germane oferă posibilitatea de a asculta și cuvintele (apare undeva un difuzor, trebuie făcut click acolo). Sunt prezentate o mulțime de sinonime, pe scurt.

“DEX-ul” este de bază pentru orice străin, situat la orice nivel de învățare a limbii germane.

Pentru cei aflați la nivelul C1: http://www.duden.de/sprachspiele

De asemenea, există răspunsuri la întrebări interesante despre ortografie, etimologie și gramatică.

Unde puteți găsi verbele?

http://deutsch.lingolia.com/de/

http://www.verbformen.de/ (aici există din păcate unele greșeli pe site)

Pentru verbele germane, englezești, franțuzești și spaniole puteți accesa acest site: http://www.lingo4u.de/

Modele de teste pentru examenele de obținere aatestatelor pentru diferite nivele:

www.langenscheidt-unterrichtsportal.de/dtz

http://www.telc.net/unser-angebot/deutsch/

http://www.goethe.de

http://www.sprachtest.de/

http://www.klett-langenscheidt.de/Deutsch_als_Fremdsprache/Fuer_Erwachsene/Berliner_Platz_NEU/Lernen/Tests/Modelltests/DTZ/10714

Aici veți putea găsi și teste pentru certificatele europene de engleză, germană, turcă, spaniolă, franceză, italiană, portugheză, rusă, cehă, arabă sau poloneză.

http://www.telc.net/

Testarea nivelului dvs. este gratuită pentru mai multe limbi străine, printre care și germana: http://www.sprachtest.de/

Peste 30 de limbi străine: http://www.linguanet-worldwide.org/

Pentru germană, aici: http://www.linguanet-worldwide.org/lnetww/de/home.jsp

Sfaturi pentru învățarea unei limbi străine (“Tipps”)

Pentru germană: http://www.linguanet-worldwide.org/lnetww/de/ways/index.htm

Pentru engleză: http://www.linguanet-worldwide.org/lnetww/en/ways/

Să învățăm “în tandem”- forumuri cu întrebări și răspunsuri:

http://www.deutsch-als-fremdsprache.de/austausch/forum/list.php?4

Conversații (puteti găsi persoane cu care să corespondați):

http://www.deutsch-als-fremdsprache.de/lernwerkstatt/emaildatenbank/

http://www.edition-deutsch.de/diskussion/list.php?f=2

http://www.letternet.de/web/friends/home (pentru a scrie scrisori)

Răspunsuri de la Bastian Sick, germanist:

http://www.spiegel.de/thema/zwiebelfisch/

Pentru traducere (puteți traduce cuvinte, dar și texte): www.pons.de

Zicale germane

http://de.wikipedia.org/wiki/Liste_deutscher_Redewendungen

http://www.w-akten.de/deutsche-redewendungen-2.phtml

Cercetări pe anumite teme, prezentate în aproximativ 3 minute (pentru nivelele A2-B2), necesare pregătirii pentru examenul oral:

http://www.goethe.de/ins/pl/kra/prj/que/deindex.htm

Dieser Artikel wäre nicht möglich ohne die Recherchen von Frau dr. Susanne Patzke, Dozentin am Goethe-Institut und in der Hamburger Volkshochschule – VHS (http://www.vhs-hamburg.de/). Vielen Dank!

G.P.

Puteți citi și:

“Fără plată: ore de conversație în bibliotecile din Hamburg”

Străinii din alte state comunitare au dreptul de ajutor social în Germania, chiar dacă nu lucrează sau nu se află în căutarea unui serviciu, susține Comisia Europeană.

Potrivit Bruxelles-ului, sistemul social din Germania este incompatibil cu dreptul european, din moment ce acesta îi exclude pe imigranții din UE de la plata ajutorului social (Hartz IV). Prin urmare, românii și bulgarii care emigrează în Germania și nu-și găsesc serviciu în această țară sau rămân șomeri au dreptul la ajutoare sociale.
Comisia Europeană și-a comunicat acest punct de vedere în fața Curții Supreme de Justiție (CEZ) din Luxemburg.
Pe rolul acestei instanțe se afla, potrivit Süddeutsche Zeitung, cazul unei românce de 24 de ani care din 2010 locuiește permanent în Germania, la sora ei, mai precis în orașul Leipzig. Românca are un copil de 10 ani. Ea a primit până acum alocația pentru copil, precum și alte plăți pentru întreținerea copilului.
Neavând serviciu, românca a făcut cerere de acordare a ajutorului social, la Agenția pentru Muncă. Această instituție i-a respins însă cererea de acordare a ajutorului solicitat. Nemulțumită, românca șomeră s-a adresat justiției germane.
Tribunalul Social din Leipzig a trimis dosarul acesteia, pentru clarificări, la Curtea Supremă de Justiție (CEZ) din Luxemburg. Aici, avocații Comisiei Europene au susținut că oricare imigrant din UE are dreptul de a primi ajutor social, potrivit dreptului european. Mai mult, reprezentanții CE au criticat excluderea străinilor din UE de la acordarea de ajutoare sociale în Germania. Imigranții trebuie să fie sprijiniți, chiar dacă nu-și caută locuri de muncă și tratați nediscriminatoriu, la fel ca și cetățenii propriilor țări, în toată Uniunea Europeană – au mai susținut reprezentanții Bruxelles-ului.
Cotidianul Süddeutsche Zeitung mai precizează că până acum ponderea românilor și a bulgarilor care au beneficiat de ajutoare sociale în Germania prin Hartz IV a fost foarte scăzută, de 0,6% din totalul ajutoarelor acordate (circa 172 milioane de euro, în perioada septembrie 2012-august 2013), conform cifrelor de la Ministerul Federal al Muncii.

Grecii sunt șefii UE de la 1 ianuarie 2014
De la 1 ianuarie 2014, președinția Uniunii Europene este deținută de Grecia. Coeziunea socială a Uniunii Europene este o temă foarte importantă pentru Grecia, alături de uniunea bancară. Climatul din Germania este mai puțin favorabil față de Grecia, însă acest lucru nu-i îngrijorează pe oficialii eleni, care susțin că relațiile lor cu Berlinul sunt “perfecte”.

Amprentarea românilor și a bulgarilor dornici de ajutoare sociale germane

Politicieni germani conservatori cu rang înalt au cerut amprentarea românilor și a bulgarilor care vin în Germania, pentru a-i împiedica să primească alocații pentru copii, asigurări de sănătate și mai ales indemnizații de șomaj (prin Hartz IV). Cei care sunt prinși că atentează la bugetul german de asigurări sociale ar trebui trimiși în țările lor de origine, a explicat Elmar Brok, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Parlamentului European și membru al Uniunii Creștin-Democrate (CDU) a cancelarului Angela Merkel.

Românii și bulgarii invadează străzile germane doar în imaginația unor politicieni

Experții contrazic declarațiile politicienilor germani înfierbântați: cifrele de pe piața muncii nu indică o „migrație a sarăciei” dinspre sud-estul Europei către vest, iar accesul migranților la ajutoarele sociale este deja limitat: aceștia trebuie ori să lucreze, ori să dovedească faptul că au din ce trăi, timp de trei luni.

Previziunile experților pe tema năvălirii în Germania a românilor și a bulgarilor nu sunt sumbre, ci chiar unele optimiste: migratorii vor putea influența pozitiv sistemul social german. Într-adevăr, după venirea în Germania a polonezilor și a ungurilor, în 2011, numărul ajutoarelor sociale a scăzut. Concurența săracilor UE i-a trezit din somn pe șomerii germani de cursă lungă și i-a trimis la serviciu.

„Valul” de români și bulgari ar putea determina și el scăderea numărului ajutoarelor sociale, așa cum s-a întâmplat și după ce au „năvălit” pe plaiurile germane alți „săraci” din UE, precum polonezii și ungurii, apreciază experții germani. Aceștia se feresc însă să calculeze plusul de contribuții la bugetul german – care generează implicit consolidarea sistemului de ajutoare sociale și creștere economică solidă –, antrenat de imigranții care plătesc impozite pe muncă în Germania.

„Nu văd o amenințare la adresa statului social german”

Luați de valul declarațiilor politice care prevestesc potopul, de parcă mâine ar năvăli în Germania milioane de români și bulgari care să trăiască pe banii statului, jurnaliștii i-au ignorat pe cei care într-adevăr pot aprecia ceea ce se întâmplă pe piața germană a muncii.

Este vorba, în primul rând, de experții Institutului pentru piața muncii și ocuparea forței de muncă (IAB) din Nüremberg.

Aceștia au publicat, chiar înainte de Crăciun, un studiu având drept temă migrația românilor și bulgarilor după liberalizarea pieții muncii, la 1 ianuarie 2014. Experții au arătat că politica de acordare a ajutoarelor sociale este una restrictivă pentru imigranți chiar la această oră. Aceștia sunt obligați fie să muncească pe teritoriul german, fie să nu muncească, dar să demonstreze că au resurse pentru a se întreține timp de 3 luni.

Însă, majoritatea canalelor mass-media au preferat să nu citeze studiul experților bavarezi. Unele televiziuni au prezentat cifre scoase din context privind imigrația ori au făcut publice doar date vizând aspectele negative ale imigrației, cu accent pe problema țiganilor săraci care ar putea umple Germania.

„Nu văd o amenințare la adresa statului social german”, afirmă prof. dr. Herbert Brücker de la Institutul pentru piața muncii și ocuparea forței de muncă (IAB) din Nüremberg. În opinia lui, dacă se va dovedi că măsura de limitare a accesului la ajutoare, aplicabilă în momentul actual, nu este în concordanță cu legislația europeană, Germania va trebui să renunțe la aplicarea sa.

Resurse de trai pentru trei luni, plus asigurare de sănătate

Sistemul social din Germania este protejat de valul de imigranți printr-o măsură privind neacordarea ajutoarelor pentru cetățenii Uniunii Europene (UE) care vin să-și caute de lucru în Germania: „Persoanele care vin în Germania nu pot primi, timp de trei luni, ajutoare sociale. Cine nu este în câmpul muncii trebuie să dovedească că dispune de suficiente resurse de trai, precum și de asigurare de sănătate”, a declarat pentru cotidianul „Der Tagesspiegel” , prof. dr. Herbert Brücker, expert în problema migrațiilor la Institutul pentru Piață Muncii și ocuparea forței de muncă (IAB) din  Nüremberg.

Acesta a fost răspunsul expertului IAB la întrebarea dacă este necesar să fie împiedicat accesul migranților săraci din UE la sistemele sociale. Brücker a arătat că în cazul Germaniei există deja cele două condiții limitative.

Polonezii și ungurii migratori i-au trezit dis de dimineață pe șomerii germani

Profesorul Herbert  Brücker a înlăturat ideea că imigranții români și bulgari ar reprezenta un pericol, amintind că la începutul anului 2011, atunci când a fost deschisă piața germană a muncii pentru țări precum Polonia și Ungaria, efectul a fost unul pozitiv pentru Germania.

Conform acestui expert, după venirea ungurilor și a polonezilor, numărul celor care beneficiau de ajutoare sociale prin programul german „Hartz IV” a scăzut cu mai bine de un procent.

Efectul migrației poloneze și ungurești a fost similar și în alte țări bogate ale UE. Veniți cu chef de muncă în aceste state, imigranții au reușit să-i trezească din somn inclusiv pe șomerii de cursă lungă. Speriați de concurență, aceștia și-au găsit job-uri, despovărând astfel sistemele de ajutoare sociale locale.

„Nu știm încă dacă în cazul României și Bulgariei va decurge totul cu același succes, dar nu văd o amenințare la adresa statului social german”, și-a întărit spusele expertul din Bavaria.

Unele televiziuni britanice se amuză să prezinte în aceste zile, după calmarea isteriei generale privindu-i pe români și bulgari, cum proprietarii englezi de imobile și-au dat afară chiriașii englezi întârziați la plată, în așteptarea înfrigurată a miilor de chiriași români și bulgari, care și-au creat renumele că sunt oameni serioși și își plătesc la timp chiria.

Dar televiziunile britanice difuzează nu doar reportaje de groază cu românii care “te fac” la buzunare în metrolul londonez sau reportaje despre românii nomazi, care își gătesc mâncare făcând focul în curte (cetățeni care-i oripilează prin obiceiurile lor necivilizate pe vecinii pakistanezi), ci și reportaje umoristice din cartierele modeste unde viețuiesc britanicii beneficiari de ajutoare sociale pe viață. Reporterii vorbesc încet atunci când fac transmisii în direct, spunând că nu vor să-i scoale pe locuitorii din zonă la 7 dimineața, deoarece ei dorm până târziu, întrucât n-au chef să muncească și în general n-au chef de nimic.

Sunt prezentate comparativ reportaje din cartiere modeste, similare, populate de turci, greci, români, bulgari etc. care încep să se anime de cum dă prima geană de lumină. Oamenii pleacă unul câte unul la serviciu sau își deschid obloanele micilor afaceri din zonă (o pizzerie, un magazin etc.).

Germania vrea imigranți calificați

Profesorul Herbert Brücker estimează că va crește numărul persoanelor calificate din România și Bulgaria care vor veni să lucreze în Germania, deoarece actualele condiții le sunt favorabile. Motivația lui este una simplă: în ultimii ani au venit mai mult de 200.000 sezonieri pe an (necalificați), însă din ianuarie 2014 piața germană este atractivă mai ales pentru persoanele calificate. Cu alte cuvinte, dacă până acum veneau să lucreze în Germania mulți necalificați (de exemplu în agricultură, la cules de căpșune, sparanghel), deschiderea pieței muncii va atrage de acum înainte imigranți cu studiile terminate.

60% dintre românii și bulgarii din Germania muncesc

Raportul Institutului pentru piața muncii și ocuparea forței de muncă (IAB) din Nüremberg, care a fost dat publicității în decembrie 2013, arată că la mijlocul anului trecut circa 60% dintre românii și bulgarii cu vârstă de muncă aflați în Germania, munceau. Totuși, 21% dintre aceștia, veniți în Germania din 2007, erau necalificați. Ceilalți aveau diverse diplome – 21% dintre imigranți erau absolvenți de facultate sau de colegiu iar 33% trecuseră printr-un sistem de formare profesională.

Românii stau în zone cu șomaj ridicat sau în orașele mari, unde găsesc de lucru

Circa 60-70% din românii care trăiesc în orașele Duisburg, Dortmund și Berlin, unde ratele de șomaj sunt ridicate, nu sunt nici angajați, dar nu primesc nici ajutoare sociale de la statul german, se mai arată în documentul citat. „Este vorba, probabil, de lucrători independenți sau care lucrează la negru. Aceste orașe suportă costurile imigrării, dar nu profită de pe urmă câștigurilor”, a explicat profesorul Herbert Brücker pentru „Der Tagesspiegel”.

În alte comunități, cum ar fi de pildă München, numărul românilor și bulgarilor șomeri sau care primesc ajutor de la stat este scăzut, iar „în München trăiesc mult mai mulți români și bulgari decât în Duisburg și Dortmund”, a explicat expertul IAB.

Pentru orașele în care există deja probleme (rată ridicată a șomajului) – și în care vin imigranți (cum sunt Duisburg și Dortmund) – , experții IAB propun acordarea unor ajutoare de la bugetul federal.

Nici cele mai pesimiste previziuni privind imigrația nu afectează negativ bugetul german

Potrivit raportului citat, în 2013 au venit în Germania 70.000 de imigranți români și bulgari, cifră comparabilă cu cea din 2012. Pentru 2014, IAB estimează  o creștere a numărului imigranților din cele două țări, prognoza fiind de circa 100.000-180.000 de persoane.  Chiar și luând în calcul cele mai pesimiste ipoteze (că ar veni în Germania, în acest an, 180.000 de imigranți din cele două țări), numărul românilor și bulgarilor care vor beneficia de ajutor social (de tip SGB-ÎI, numit și „Hartz IV”) va fi de doar 1,5% din totalul celor care primesc acest ajutor, arată datele Institutului. Drept urmare, sistemul de protecție al statului social german nu ar trebui discutat numai pe baza imigrației din România și Bulgaria, se mai arată în documentul menționat.

Acordarea ajutoarelor, pasată în curtea justiției europene

Măsura privind neacordarea ajutoarelor pentru cetățenii Uniunii Europene (UE) care vin să-și caute de lucru în Germania trebuie să fie păstrată în continuare – este recomandarea experților IAB.

Legislația europeană prevede însă tratamentul egal al lucrătorilor din UE. Totuși, dacă aceștia vin în Germania să-și caute de lucru, ei pot să nu primească ajutoare sociale, cel puțin pentru o perioadă de tranziție (cele trei luni pomenite de prof. dr. Herbert Brücker – n.r.), se mai arată în documentul Institutului pentru piața muncii și ocuparea forței de muncă. „Este discutabil dacă măsura actuală prin care cetățenii UE care vin în Germania în căutarea unui loc de muncă nu primesc ajutoare sociale este sau nu în concordanță cu legislația europeană”, se mai arată în documentul IAB.

Tribunalul Social Federal german a înaintat această problemă, pentru evaluare, la Curtea Europeană de Justiție. Dacă măsura de neplată a ajutoarelor către cetățenii UE care își caută un loc de muncă în Germania va fi anulată, atunci va fi necesară armonizarea măsurilor germane cu legislația europeană, se mai precizează în finalul documentului experților bavarezi.

 13 ianuarie 2014

Citiți și:

Ajutoare sociale pentru românii și bulgarii șomeri care emigrează în Germania

Unele îngrijitoare de bătrâni din străinătate au o viață sinistră. Se roagă la Dumnezeu pentru a putea rezista, în schimbul unui salariu mizer

În rândurile îngrijitoarelor românce din Austria s-a produs un cutremur, ca urmare a unui anunț alarmist postat pe Facebook, privind uciderea în somn a unei menajere originare din România, de către bătrâna (bolnavă psihic) pe care o îngrijea în Gratz.

UPDATE: Contactată de Romaningermania.ro, Poliția austriacă regională (Landeskriminalamt Steiermark) a dezmințit această știre. Însă multe dintre îngrijitoarele românce au început să reclame condițiile proaste în care sunt nevoite să muncească în această țară, pericolele care le pândesc din partea bătrânilor cu probleme psihice pe care-i au în grijă, precum și comisioanele mari percepute de firmele care plasează forță de muncă în Austria. Mai nou, la revolta virtuală a îngrijitoarelor din Austria s-au raliat și îngrijitoarele din Italia și Germania. Reacțiile femeilor românce care au ales drumul străinătății din cauza sărăciei le puteți urmări și în comentariile postate la acest articol.

A fost de ajuns ca pe rețeaua de socializare Facebook să apară o postare referitoare la o româncă care ar fi fost ucisă în Austria, mai precis în Graz, de bătrâna pe care o îngrijea, pentru ca spiritele comunităților virtuale ale românilor aflați la muncă în străinătate să se încingă.

Multe dintre femeile care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni („la fix”) au început să denunțe condițiile mizere în care trăiesc și să se întrebe de ce firmele care le trimit în străinătate încasează comisioane lunare consistente, din moment ce nu le ajută atunci când se confruntă cu situații care le depășesc gradul de suportabilitate.

Romaningermania.ro a contactat atât oficialii MAE din țară, cât și oficialii austrieci, pentru a obține confirmarea crimei vehiculate pe Facebook. După două zile în care am fost amânați cu un răspuns ferm, ieri (11.02.2014) Poliția austriacă a dezmințit că vreo îngrijitoare româncă a fost ucisă în Gratz, susținând că îi este necunoscută o asemenea întâmplare.

Știrea care a cutremurat rețelele de socializare, dezmințită

„O româncă care îngrijea o bătrână în Graz (Austria) a fost ucisă în somn de bătrâna cu probleme psihice pe care o îngrijea” a fost „știrea” care a cutremurat Faceboock-ul în ultimele două zile. Câteva persoane care lucrează în acea zonă susțin că au citit știrea într-un ziar local (fără numele victimei, erau menționate doar vârsta – 38 de ani și faptul că era din România), însă Poliția austriacă (Mordgruppe/Landeskriminalamtes –  Steiermark) neagă veridicitatea spuselor acestora.

Pe 10 februarie 2014, încercările noastre de a primi vreun răspuns de la reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe (MAE) de la București (am contactat cabinetul ministrului, Direcția relații consulare, Direcția de comunicare, Ambasada României de la Viena, precum și consulatul onorific din Graz), în privința veridicității acestei știri, eșuaseră. Răspunsul pe care l-am primit a fost acela  că mesajul nostru a fost înregistrat și că vom primi răspunsul în cele 30 de zile prevăzute de lege: „Vă vom răspunde în termenul prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Cu considerație, Direcția Relații Interinstituționale, Politici și Informații Publice”. Nici firma austriacă, acuzată pe Facebook de îngrijitoare că ar fi plasat-o pe colega ucisă la familia bătrânei cu probleme psihice, fără a se interesa de condițiile în care aceasta lucrează, nu ne-a răspuns la email și nici la telefon.

„Nu e o firmă bună”, spun alte românce care au lucrat în Austria

Îngrijitoarele de bătrâni care ne-au scris că au avut de-a face cu firma respectivă au precizat că aceasta este singura care acceptă românce care nu cunosc prea bine limba germană. „Ca urmare, comisioanele firmei sunt pe măsură”, spun ele. Femeile mai susțin că firma e interesată doar de comision, dar nu sună niciodată să vadă cum o duc îngrijitoarele la familiile unde au fost plasate.

Bani puțini, muncă periculoasă

Zvonul crimei de la Gratz a creat însă o reacție paroxistică pe Facebook. El a dat prilejul de a se plânge multor îngrijitoare. Astfel, câteva sute de euro pe lună (în general 900-1000 de euro) ar putea părea un salariu bun raportat la cel din România, însă acesta este un venit mizer pentru Austria sau Germania, având în vedere că este vorba de un job de 24 de ore din 24, care adeseori nu implică numai îngrijirea bolnavului, ci și curățenie și gătit. „Este greu să lucrezi 24 ore pe zi, și pe bani puțini. Depinde de ce caz ai!”, spune o îngrijitoare din Austria.

Comisioanele plătite firmelor au fost și rămân una dintre principalele nemulțumiri ale îngrijitoarelor de bătrâni:

• „Suntem jecmănite și mințite de aceste firme de intermediere!”;
• „Plătim comisioane la firme, dar firmele când se întâmplă ceva se spală pe mâini, deoarece ei spun ca lucrăm că persoană fizică autorizată și e problema noastră. Dar oare de ce mai dăm comisioane și în țară, și aici?”

Îngrijitoarele fac Revoluție pe FB: de la frică și furie până la neputință și ură față de politicienii români care le-au determinat să plece din țară

În această zvârcolire manifestată prin sute de postări pe Facebook, mai multe românce din Graz susțin că știu că tragedia a avut loc. Altele afirmă că au fost avertizate de firme să fie cu ochii în patru („Cazul e adevărat, m-a sunat firma să mă anunțe – fiindcă și eu am un bolnav care suferă de demență – să am grijă, că s-a întâmplat o nenorocire”).

Lipsa de informare naște și zvonuri în mediul virtual – ba „colegele victimei ar fi primit bani ca să nu povestească” sau „familia ar fi încasat de la firmă cu pricina 20.000 de euro, ca să nu facă public accidentul”. Dincolo de aceste zvonuri însă, teama celor care îngrijesc bătrâni cu probleme psihice este una reală. Câteva femei ne-au mărturisit că se tem să nu li se întâmple ceea ce este mai rău: „Ne-am anunțat și familiile din România, care sunt și ele, îngrijorate”.

În același timp, au răbufnit, pe lângă frică, și nemulțumirile celor care lucrează în acest domeniu. Îngrijitoarele vorbesc, în sfârșit, despre condițiile de lucru (mizerabile în unele cazuri), despre multele ore lucrate și despre salariile prea mici.

Pe rețeaua de socializare s-au făcut chiar și propuneri de înființare a unui sindicat care să le apare drepturile îngrijitoarelor de bătrâni românce, aflate la muncă în străinătate. O altă propunere se referă la întocmirea unei liste a firmelor țepare (care cer comisioane fără să găsească oamenilor de lucru), astfel încât românilor să nu le mai fie luați banii degeaba.

Discuțiile aprinse s-au încins la un moment dat pe Facebook, iar postarea care anunța moartea româncei – având peste 800 de comentarii – a fost ștearsă, pretextul fiind faptul că se ajunsese la insulte.

Însă, printre aceste postări se aflau și multe întâmplări povestite de îngrijitoare, adevărate situații-limită despre care nu s-a scris până acum în presa românească. Am „cules” câteva, înainte de a fi șterse de administratorul grupului respectiv (acele citate fiind folosite, împreună cu o parte dintre întâmplările ce ne-au fost povestite nouă).

În toate aceste mesaje, scrise de sute de românce, se pot „citi” sentimente amestecate: de la frică sau furie și până la neputință și ură față de politicienii români care le-au determinat să plece din țară:

• „Dacă aveam cu ce trăi acolo, nu-mi lăsăm copiii, să plec”;
• „Ce să fac, am căutat o viață mai bună!” etc.

Îngrijitoarele nu știu din țară ce le așteaptă afară

Mărturisirile care ne-au fost făcute de mai multe îngrijitoare care au dorit să-și păstreze anonimatul din motive lesne de înțeles, dar și discuțiile care au urmat pe FB, scot la iveală faptul că femeilor nu li se precizează din țară condițiile reale în care vor lucra afară. Ele primesc bani puțini iar firmele care intermediază nu le explică exact stadiul în care se află bolnavul sau faptul că persoana pe care urmează să o îngrijească poate fi extrem de periculoasă.

„Problema noastră nu este ceea ce avem noi de făcut, ci că suntem mințite de așa zisele firme care intermediază ocuparea unui loc de muncă ca și îngrijitoare. Pur și simplu suntem jecmănite și mințite de aceste firme. Nu îți spun corect despre caz și te trezești acolo că nu poți să faci față, iar comisionul este luat de două ori, odată de la familie odată de la noi” – este una dintre multele nemulțumiri care ne-au fost trimise pe email.

Cehoaicele, plătite dublu față de românce

„Avem viață grea, muncă multă și plată puțină, față de cât ne cer să facem și față de femeile din Cehia, care sunt plătite dublu decât noi. Oare de ce ? Mă gândesc că este din cauză că firmele, în cazul lor, nu își trag așa de mult profit din muncă asta grea, a îngrijitorilor”.

Femeile românce acceptă orice de frică și de disperare: fără apă, mâncare, baie, curent electric „cu porția”

Din cele povestite de româncele din Austria cu care am stat de vorbă, frica pare să fie „arma” cu care femeile sunt supuse. Din cauza acestei frici, ele acceptă să îndure condiții și situații de neimaginat. Pe de o parte, acestora le este teamă că dacă nu acceptă condițiile, vor fi trimise în țară (iar acolo situațiile lor sunt disperate). Pe de altă parte, nevoia lor de bani este una acută, de vreme ce au acceptat să ia drumul străinătății. Nu puține românce se tem și de faptul că dacă solicită să schimbe familia la care au fost repartizate, ar putea nimeri  și mai rău.

„Din păcate multe femei tac … pentru că le este frică .. să nu cadă din lac în puț, nu au curajul să meargă mai departe!”

Pentru unele îngrijitoare românce este mai rău în Occident decât pe vremea lui Ceaușescu, în România

Care sunt condițiile pe care trebuie să le suporte multe îngrijitoare? Unele, mai puțin norocoase, povestesc că în țările de adopție este uneori mult mai rău decât cum era pe vremea lui Ceaușescu în România:

• „Fără apă, fără mâncare, fără tv sau radio. Uneori, nici curent nu avem voie să folosim decât numai seara, cel mult 10 minute. Este tare greu. Nu mai vorbesc de dorința de a face un duș etc.”.
• „Dacă te plângi la firmă, riști să nu mai primești job sau să-ți se răspundă răspicat….ce dragă ai venit la hotel???”

Doar câteva românce spun că ele nu acceptă orice caz sau că au avut curajul să plece atunci când lucrurile s-au înrăutățit peste măsură.

 „Am lucrat la un bătrân care îmi sărea în spate și urla că sunt diavolul”

Cele mai năpăstuite sunt cele care îngrijesc bolnavi psihic. Poveștile lor par desprinse din filmele horror. Sunt lovite. Bolnavii pot fi agresivi, nu trebuie să-i scape din ochi. Nici la WC nu reușesc să meargă decât atunci când bolnavul doarme. Îngrijitoarele sunt nevoite să ia ele însele calmante, ca să reziste.

• „Eu am fost atacată și cu cuțitul. Trebuie să ai ochi și în spate!” Alți bolnavi aruncă în timpul crizelor cu farfurii și pahare sau cu obiectele pe care pun mâna prin casă.

Nu doar în Austria se întâmplă asemenea situații, ci și în Germania sau Italia.

• „Am lucrat în Italia, la un bătrân de 96 de ani care avea demență senilă și trăia în lumea războiului. Se ascundea prin casă și când mă vedea îmi sărea în spate sau cum apuca … și urla că sunt diavolul. Noaptea dormeam cu ușa încuiată și venea și bătea cu picioarele sălbatic și cu bastonul. Ziua îmi era frică să fac și mâncare, venea și în baie peste mine … o dată mi-am prins mâna în ușă ca să nu-l scap afară”, a povestit pe Facebook experiența sa o altă româncă.

„Doamne, ajută-ne să rămânem cu mintea întreagă!”

Româncele care au în grijă bolnavi paralizați, pe care îi întorc și îi ridică până capătă dureri de spate, pot fi considerate norocoase. Măcar ele sunt în siguranță. Persoana paralizată nu te poate lovi și nici nu te ucide. O altă îngrijitoare ne spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu, căci am un caz de care nu îmi este teamă: omul este imobilizat la pat”.

În multe cazuri însă, paza bună trece primejdia rea, ne asigură femeia: „Omul sfințește locul! Eu le învăț pe toate femei să nu stea niciodată cu spatele la bătrânii pe care îi îngrijesc. Trebuie să fim conștiente că sunt bolnavi, și ne putem aștepta la orice. Doamne ajută-ne să rămânem cu mintea întreagă și să ajungem sănătoase înapoi la familiile noastre, la cei dragi!”

În zilele următoare vom continua să publicăm întâmplările unor românce care îngrijesc sau au îngrijit bătrâni în străinătate. Cele care doresc ne pot povesti întâmplările prin care au trecut, în nume propriu sau sub protecția anonimatului. 

 G.P.

Germania și România seamănă nu numai la blocuri, ci și la escrocii care acționează pe teritoriile lor

Strigăt disperat din Germania: „Colegei mele i-a venit de la spital o factură de 4.000 de euro pentru că firma românească la care suntem angajate nu i-a prelungit asigurarea medicală!”

Tot mai mulți oameni cer ajutorul Romaningermania.ro pentru a-i ajuta să-și rezolve situațiile imposibile în care se găsesc din cauza unor escroci. Din scrisorile lor reiese faptul că românii care lucrează în străinătate nu au deloc o viață roz. Guvernele de la București socotesc cu asiduitate banii trimiși de acești oameni în țară, însă nu mișcă un deget atunci când vine vorba de a-i proteja de tot felul de intermediarii penali sau de angajatorii veroși. Mulți dintre angajatorii care-și lasă salariații de izbeliște în țări străine, sunt chiar firme românești, care activează atât în țară, cât și în țările gazdă – ne-o dovedește un strigăt disperat de ajutor care ne-a venit ieri din Germania. 

 Angajatorul român, în culpă

„Colegei mele i-a venit de la spital o factură de 4.000 de euro pentru că firma românească la care suntem angajate nu i-a prelungit asigurarea medicală!” – astfel a sunat S.O.S.- ul unei femei românce aflate la muncă în localitatea germană Attenhausen, lângă orașul Krumbach. Firma angajatoare este din județul Timiș, localitatea Sânicolaul Mare.

Aceasta ne descrie întâmplarea: „Aș dori să mediatizați cazul unei colege, A.S., care a primit pe numele său o factură de aproape 4.000 de euro, pentru trei zile de spitalizare. Ea știa că are asigurare medicală și, de fapt, firma nu-i făcuse. Colega este angajată, are contract de muncă în România, pe un an de zile, cu firma la care lucrez și eu. În cazul nostru, firma este cea care trebuie să facă asigurările, nu noi. Colegei mele i-a expirat asigurarea în 22 noiembrie 2013, iar firma nu i-a mai înnoit-o; ea era convinsă că are asigurare medicală. În 23 noiembrie 2013, noaptea, la ora 3, pacienta ei (persoana pe care o îngrijește în Germania – n.n.) a mers singură la WC și a căzut. A strigat-o să o ajute, colega mea s-a grăbit să ajungă mai repede și a alunecat, lovindu-se în cădere cu capul de calorifer sau de chiuvetă. A rămas jos leșinată, cu capul spart. Când și-a revenit, a sunat la familia bătrânei pe care o îngrijea, iar aceasta a anunțat salvarea, care a dus-o la spital. Aici i s-a cerut asigurarea. Era expirată cu o zi și, fără asigurare, spitalul nu a internat-o. Familia a dus-o la altă clinică și acolo i-au cusut rana de la cap și au ținut-o trei zile internată”.

Factură după factură

Povestea femeii care are contract de muncă în România, cu detașare în Germania, s-a amplificat odată cu facturile care au început să sosească, unele după altele.

„La începutul lunii ianuarie, colegei i-a venit de plată 3.200 de euro (sumă care trebuia achitată până pe 20 ianuarie), apoi i-a venit factura de la salvare: 580 euro și încă 28 de euro – reprezentând scosul firelor. Noi avem contract de muncă în România cu detașare în Germania și diurna pe zi; deși în contract sunt trecute 8 ore pe zi, noi lucrăm 24 din 24. Așa că, de fapt, a fost accident de muncă. A sunat imediat la firm[, dar nu-i mai răspundea nimeni. Ea a tot insistat pentru asigurare, că este dreptul nostru (și uite ce se poate întâmpla, să fim noi bune de plată!). Firma, la început, nici nu i-a mai răspuns la telefon. Convorbirea s-a reluat când ea i-a transmis secretarei că deschide proces. În cele din urmă, firma i-a reînnoit asigurarea pe 23 noiembrie, dar aceasta a intrat în vigoare pe 24 noiembrie”, mai povestește colega femeii.

Circul nu s-a încheiat: asigurare neacoperitoare

Asigurarea încheiată tardiv nu poate acoperi însă o sumă de 3.000 de euro. „Suma cea mai mare – 3000 de euro – e facturată exact pe 23 noiembrie, când colega e „descoperită”, nu are asigurare pentru acea zi. Celelalte sume sunt facturate pe 24 și 25 noiembrie, când are asigurare. Familia germană la care lucrează a făcut la spital o cerere de amânare a plății, până la clarificarea situației”, ne mai explică interlocutoarea noastră.

Astfel de firme trebuie să dispară!

„Este greșeala firmei că nu a prelungit la timp asigurarea. Astfel de firme trebuie să dispară! Noi nu lucrăm pe cont propriu plătind comision pentru firme de intermediere (ca în Austria- n.r.), ci suntem angajate la această firmă. Există și în situația noastră comisioane: familia îi plătește firmei, lunar, 330 de euro, iar firma se obligă în contract să ne facă asigurare. Și avem și noi comision de plătit: 670 de lei, de care nici nu am știut la început!”, își încheie scrisoarea colega femeii accidentate.

G.P.

Românii care lucrează în străinătate au parte nu doar de niște bani (câștigați cu greu), ci și de nori negri care din țară nu se văd

Nu doar femeile românce pleacă la muncă în străinătate, acceptând să îngrijească persoane aflate în dificultate. Sunt și mulți bărbați din țara noastră care care merg să îngrijească bătrâni. Ne-o dovedește mărturia incredibilă a unui astfel de îngrijitor, care a ajuns în Viena, în casa unui austriac. Românul recunoaște cu umor că aici i s-au întâmplat lucruri incredibile. A fost furat de firma prin intermediul căreia își găsise de lucru și jignit în repetate rânduri de bătrânul pe care îl îngrijea. Însă printre înjurături, bastoane pe spinare și tot felul de alte spaime financiar-bancare, omul spune că a obținut și un lucru bun: a reușit să … învețe germană.

Îngrijitorul român poate povesti acum detașat ceea ce i s-a întâmplat, făcând chiar haz de nacazul lui vienez. Când a venit din România, omul nu era familiarizat cu conturile și procedurile bancare și nici cu psihologia tipului de om pe care îl avea în grijă, un fel de Hagi Tudose al zilelor noastre.

„În Viena lucrează în acest domeniu bărbați cam în proporție de 30%. Dar și ei, ca și femeile, nu o duc prea bine. Sunt jigniți și suferă foamea. Nu că n-ar avea bani acei bătrâni – am lucrat la bărbați și la femei -, dar sunt foarte zgârciți. În plus, pe mine m-au furat intermediarii, mai precis firma prin care am venit la muncă. Era o firmă austriacă. Aceasta mi-a făcut cont bancar. Eu nu am știut că nu e doar numele meu trecut acolo (pe cont -n.n.), ci are și cineva din firmă dreptul de a scoate bani. Pe atunci nu știam cum e să ai cont la bancă și ei s-au folosit din plin de nepriceperea mea” – povestește omul.

Bărbatului îi dispăreau 70-90 de euro pe lună și ajunsese să se îndoape cu Distonocalm

Din cauza misterioaselor circuite bancare, care făceau să-i dispară banii din cont, bărbatul a ajuns repede să se îndoape cu Distonocalm. S-a întrebat dacă nu și-a pierdut cumva mințile și nu mai știe ce face, în condițiile în care lună de lună el avea mai puțini bani în cont decât știa că are.

Misterul dispariției periodice a banilor avea să-l lămurească ulterior. „Mă furau (firma de intermediari -n.n.) cu câte 70-90 de euro pe lună, îi scoteau direct din contul meu, că aveau acest drept și făceau ce voiau. Eu știam că mai am bani în cont și, când să cumpăr ceva, mă trezeam că e contul blocat, că nu mai am bani … Plângeam, credeam că nu mai știu ce am făcut cu banii (deși țineam socoteală cheltuielilor), ajunsesem să cred că sunt nebun. Luam Distonocalm și nu mă mai puteam opri din plâns când mi se întâmpla: apărea că banii au fost scoși, că mi i-a blocat banca pentru că sunt pe minus … Și asta se repeta în fiecare lună! Stăteam și mă gândeam pe ce am cheltuit banii”.

Dar asta se întâmpla acum câțiva ani – ne-a asigurat bărbatul cu pricina, recunoscându-și cu franchețe neștiința de la acea vreme și scuzându-se parcă pentru ea. Acum, el s-a familiarizat cu băncile.

Credem însă că acest om nu are de ce să se scuze. Se vede că este un tânăr dezghețat, că îi merge mintea, și că e o persoană care se descuca în diferite situații, în ciuda vârstei, așa cum poate nu reușesc întotdeauna cei mai vârstnici și cu mai multă experiență de viață decât el.

• „Care este cea mai neplăcută întâmplare a dumneavoastră din Austria?”

• „Cea mai neplăcută întâmplare? Atunci când am primit un baston pe spinare de am crezut că leșin!”

 Întrebat fiind care a fost cea mai neplăcută întâmplare a sa din Austria, bărbatul ne povestește câteva întâmplări șocante din sclavia sa modernă în Occident:

„Cea mai neplăcută întâmplare? Atunci când am primit un baston pe spinare de am crezut că leșin acolo de durere. Motivația: cică nu m-am mișcat foarte repede să îi închei șireturile. Îi cășunase moșului dintr-o dată și sărise ca sălbaticul pe mine, să mă lovească. Era agresiv. Dacă întârziam cu 2 minute față de ora fixată atunci când așezam masa, mă alerga prin casă și țipa ca nebunul: << „Dummkopf”>> și <<grosse idioto>>”.

Teoria idioților :  care o fi diferența între „grosse idioto” și „super idioto” ?

Bătrânul avea grijă să-i țină permanent tânărului român o adevărată „teorie a idioților”, încercând să-l încadreze pe îngrijitorul său într-o anumită categorie de handicap.

„Îmi tot spunea că idioții se împart în două categorii: „grosse idioto” und „super idioto” și mă întreba eu din care categorie fac parte. Începusem să-l urăsc. Mă enerva numai glasul lui, când îl auzeam”, povestește tânărul cu firescul și maturitatea unui om care și-a asumat întâmplările prin care a trecut la vârsta când alții se bucurau de anii studenției.

Însă românul și-a văzut de treabă, în ciuda jignirilor și a corecțiilor fizice care-i erau adresate, susținând că nu a beneficiat de o comportare omenească din partea bătrânului pe care-l asista: „În general, cu moșul nu prea stăteam de vorbă. Însă, exact când voiam și eu să mă odihnesc dădeau poveștile în el. Exact atunci voia să vorbească cu mine, când eu trebuia să dorm ori să iau pauză. Deși aveam dreptul la odihnă, mereu îmi găsea ceva de lucru. Munca nu era grea, grea … Nu ar fi grea dacă ei s-ar purta ca oamenii cu tine, nu ca animalele”.

„Eu cu el am învățat germană. Țipa la mine: idiotule, stai și ascultă! Și-l ascultam.”

Tânărul român are puterea de a găsi și un lucru bun în toată această experiență traumatizantă. Acest lucru bun i-a mai șters parcă din amintirile neplăcute. „Eu cu el am învățat germană. Țipa la mine: idiotule, stai și ascultă! Și-l ascultam”.

G.P.

 Va urma

Vom publica în continuare mărturiile celor care au trecut prin asemenea întâmplări în cursul vieții lor de imigrant. Vom descrie detaliat mecanismele de lucru al intermediarilor cu care au avut de-a face cititorii noștri, astfel încât românii care doresc serviciu afară să ia aminte și să nu mai fie păcăliți de astfel de escroci.

Vom descrie: cum sunt oamenii trimiși în străinătate, în ce condiții semnează ei contractele, ce pericole îi pândesc la unele familii și multe alte informații pe care dumneavoastră aveți amabilitatea să ni le transmiteți, prin sute de mailuri și mesaje.

Nu vom lasă deoparte nici una dintre poveștile relevante pentru românii care au luat drumul străinătății, pentru a supraviețui!

Așteptăm în continuare întâmplările dvs. pe adresa de email gabriela.palade(at)romaningermania.ro sau direct pe rețeaua de socializare Facebook (numele de acolo fiind Carmen Gabriela Palade, Hamburg). Dacă aveți prietene/cunoștințe fără internet, dar care doresc să-și povestească experiența, puteți să ne transmiteți numărul lor de telefon și ora la care ar putea fi sunate.

Important este ca aceste povești să fie, în sfârșit, cunoscute de public, după atâția și atâția ani de frică și tăcere. 

Românii din străinătate se luptă nu numai cu dorul mistuitor de casă, ci și cu foamea

Îngrijitoarele de bătrâni din Austria s-au plâns Romaningermania.ro că mor de foame în această țară, la multe dintre familiile la care lucrează. Acestea ar trebui, teoretic, să le asigure cazare corespunzătoare și o masă suficientă din punct de vedere caloric. Munca lor este bazată, în general, pe efort fizic, iar lipsa alimentelor este devastatoare. Există gazde care fac economie la mâncare pe seama româncelor, iar condițiile de cazare sunt adeseori unele hororr. Toate aceste lucruri sunt prea puțin cunoscute în țară. Cei care muncesc afară sunt priviți cu invidie atunci când vin în vacanțe, pe motiv că „s-au ajuns”, iar privațiunile la care sunt supuși și lacrimile pe care le varsă nu sunt contabilizate de nimeni.

„Ți se uită în gură cât mănânci!”

Mulți dintre cei care ne-au scris au făcut sau fac foamea la familiile pentru care au lucrat sau încă lucrează. Unele dintre poveștile lor au fost postate pe rețeaua de socializare Facebook sau pe forumurile web ale emigranților. Sclavia presupune nu numai o foame cumplită și perpetuă, ci și traiul alături de șobolani sau executarea fără crâcnire a unor sarcini bizare. „Ți se uită în gură cât mănânci!”, susțin la unison îngrijitoarele.

În replică, reprezentantul unei firme de intermediere a ofertelor de muncă pentru Austria și Germania răspunde cu cinism că doamnele flămânde ar fi trebuit să afle până acum că „viața nu e dreaptă”: „Cred că majoritatea doamnelor sunt cuprinse de tristețe și de supărare! În mare parte, au dreptate … dar viața nu este dreaptă! Dacă ar fi dreaptă, atunci noi, românii, am lucra în țara noastră … (și atunci) nu ar există firme de plasare care iau comisioane”.

Două găluște sau ceai cu pâine goală

Situațiile descrise de îngrijitoare par diferite, dar ele au aceeași temă: foamea. Oamenii mărturisesc că se culcă flămânzi, după ce au primit ceai cu pâine sau două găluște ori un blid cu ceva „fără gust ori culoare”.

„Am noroc că mai am o săptămână și plec, că altfel ajung acasă piele și os; tura asta am făcut foamea” – se bucură o doamnă aflată la muncă în Austria.

Șoarecii … „colegii mei de cameră”

„Dormeam și cu soareci în cameră, fără a primi mâncare. Sau mâncând pe ascuns…”, ne-a mai scris altcineva, povestind stratagemele la care a recurs pentru a face rost de niscaiva proteine în rația zilnică.

Una dintre aceste stratageme constă în fierberea ouălelor în supă. „Ca să nu vadă bătrâna că mănânc ouă”, vine și explicația. Astfel, două ouă fierte în oala cu supă nu pot fi remarcate decât dacă amesteci în lichidul clocotit. Dacă ar fi fost preparate separat, gazda le-ar fi reperat și ar fi dat ea însăși în clocot, de supărare și de zgârcenie cronică.

„Cum poți să ridici bătrâni, să îi ajuți și să faci totul în casă, când dimineața ai mâncat doar două feliuțe mici de unt cu gem și ai băut un ceai? Poți avea putere sau energie?”, se întreabă altcineva.

Cei care găsesc soluții să scape de foame pot fi considerați norocoși. „Am avut un loc unde o românca de a noastră îmi arunca mâncare peste gard”, ne-a scris cineva despre fapta bună a celei care a salvat-o de la foame și care avusese norocul să nimerească la o familie mai omenoasă. Foamea nu este  însă singura problemă a îngrijitorilor. Umilința pe care o trăiesc este la fel de grea.

Dată afară din serviciu fiindcă nu a spălat pe jos cu chiloții folosiți ai bătrânei pe care o îngrijea

„Suntem bătaia de joc a Austriei!”, dar și „intermediarii români își bat joc de noi” – susțin majoritatea îngrijitoarelor de bătrâni.

Toate cele care ne-au scris au fost umilite, într-o formă sau alta: lovite, insultate, trăind că sclaviele la voia stăpânului. Nu au avut niște atribuții clare de serviciu. Practic, au fost puse să facă tot ce le trecea prin cap persoanelor pe care le îngrijeau.

Aceste rele tratamente fac înconjurul rețelelor de socializare. Ele sunt asociate cu sfaturi de prevenire a unor situații-limită. Unele îngrijitoare consideră că trebuie să te impui de la început, să nu te plângi de viața grea pe care ai dus-o în România, ci să-i faci pe austrieci să te respecte. Dacă începi să te plângi de sărăcia din România, devii automat sclavul lor, ei văd că nu ai încotro și că trebuie să le suporți hachițele.

Alte voci spun că, în unele cazuri, totul este zadarnic: „Cum să ne impunem? Bătrânii și familiile lor se ceartă cu noi, ne înlocuiesc, ne dau afară că vine alta în locul nostru, care face ce i se spune. Eu am fost înlocuită pentru că nu am vrut să spăl pe jos cu chiloții folosiți ai bătrânei”.

Românca ne-a povestit cum s-au petrecut lucrurile: „Am stat la această bătrânică un an și 2 luni, iar discuții nu au fost doar în prima lună. Era Crăciunul și Anul Nou și era și prima mea tură. Între timp s-au întâmplat multe … însă de câte ori mă plângeam familiei, nepoatele bătrânei îmi spuneau că sunt plătită să execut ceea ce mi se cere și să nu comentez. Adică, ele aveau pretenția să fac și multe alte treburi, pe lângă îngrijirea bătrânei. Printre altele … să spăl pe jos cu chiloții bătrânei, bineînțeles folosiți, și eu am refuzat și am spălat cu ce e omenește, normal. Iar pentru că am refuzat, am fost dată afară”.

Tâmpită și vrăjitoare ce ești!

Femeia arată că de trei ori i-a cerut bătrâna să-i folosească chiloții murdari la curățarea treptelor casei, iar ultima dată chiar a rugat-o să spele cu ei, pentru a face economie. Ea însă a fost fermă, nu a acceptat așa ceva: „Am făcut curat în casă, am spălat geamurile, iar treptele – în ciuda insistențelor ei – le-am spălat cu o perie și o mătură mai aspră, apoi cu mopul. La venirea nepoatelor, scandalul a pornit: ele mi-au spus că și lor li se impune la serviciu să facă te miri ce … Iar eu am întrebat: cu chiloții șefului???!!! În afară de asta, s-au mai întâmplat multe, doar că eu sunt o persoană foarte foarte răbdătoare, dar iată că și mie mi s-a umplut paharul. Am întrebat de ce nu e bine cum am spălat eu treptele, dar bătrânei i se pusese pata să folosesc zdreanța ei de chilot, și murdară pe deasupra. Până atunci rezistasem, deși dintr-a două lună m-a făcut tâmpită, vrăjitoare și cum îi mai venea la gură. Însă în față nepoatelor nu mai recunoștea nimic, atunci când le spuneam. Deși aveam dreptul la două ore libere pe zi (pentru contractele de îngrijire programul este 24 de ore din 24, pe hârtie figurează însă opt ore pentru somn și două ore pentru odihnă – n.r.), lor nu le convenea să am aceste ore și atunci mă jigneau și se purtau urât. Am muncit și la ea în curte, și în beci – cum a zis. Am pățit destule. Suntem bătaia de joc a Austriei!”, conchide femeia.

Românca lucrează în această branșă din 2008 și spune că îngrijitoarele sunt umilite și rabdă nedreptăți de la toată lumea. Părerea sa este susținută de multe glasuri: „Și pacienții, și familiile dar și firmele austriece, dar și cele românești, și intermediarii români își bat joc de noi!”.

„Astfel l-am ajutat pe copil să termine facultatea”

Motivațiile care le țin pe femeile românce în străinătate, ocupând adeseori locuri de muncă sub nivelul calificărilor pe care le au, sunt diferite, însă ele se referă într-o proporție covârșitoare la familiile lăsate acasă.

O doamnă ne povestește că ar fi plecat în orice moment înapoi acasă. S-a luptat din răsputeri cu ea însăși să nu se urce în autocarul către România. Întoarcerea ar fi însemnat renunțarea la planurile ei: „Astfel l-am ajutat pe copil să termine facultatea, eu am lucrat să-l întrețin ca să învețe. A terminat acum facultatea și sunt atât de mândră de el! Acum, că am terminat cu copilul, vreau să mai repar câte ceva la casă. Deși mi-a fost greu, iar banii nu sunt prea mulți. Aș vrea să găsesc ceva cu condiții mai bune de lucru”, speră femeia.

 G.P.

Vom publica în continuare mărturiile celor care au trecut prin asemenea întâmplări în cursul vieții lor de imigrant. Vom descrie detaliat mecanismele de lucru al intermediarilor cu care au avut de-a face cititorii noștri, astfel încât românii care doresc serviciu afară să ia aminte și să nu mai fie păcăliți de astfel de escroci.
Vom descrie: cum sunt oamenii trimiși în străinătate, în ce condiții semnează ei contractele, ce pericole îi pândesc la unele familii și multe alte informații pe care dumneavoastră aveți amabilitatea să ni le transmiteți, prin sute de mailuri și mesaje.
Nu vom lasă deoparte nici una dintre poveștile relevante pentru românii care au luat drumul străinătății, pentru a supraviețui!

Așteptăm și poveștile acelora dintre dumneavoastră care ați întâlnit familii cumsecade și omenoase, pentru că suntem conștienți că există și astfel de oameni în țările în care vă aflați. 
Așteptăm în continuare întâmplările dvs. pe adresa de email gabriela.palade(at)romaningermania.ro sau direct pe rețeaua de socializare Facebook (numele de acolo fiind Carmen Gabriela Palade, Hamburg). Dacă aveți prietene/cunoștințe fără internet, dar care doresc să-și povestească experiența, puteți să ne transmiteți numărul lor de telefon și ora la care ar putea fi sunate.
Important este ca aceste povești să fie, în sfârșit, cunoscute de public, după atâția și atâția ani de frică și tăcere.

Au încercat să ne închidă gura cu sute de atacuri informatice pe minut

Pe 25 februarie 2014, Romaningermania.ro a fost ținta unui atac informatic susținut, de tip DoS (Denial of Service).

Atacul a survenit după ce publicația noastră a inițiat o campanie de prezentare a condițiilor reale pe care le oferă diverse firme de intermediere, românilor care vin să muncească în spațiul european de limbă germană.

Încă de la primele ore ale dimineții, a existat un veritabil bombardament informatic de cereri de comunicare externe fictive (generate de pe IP-uri din Franța, SUA și Extremul Orient), astfel încât platforma pe care este instalat site-ul să nu mai poată reacționa eficient la traficul Internet legitim, generat de cititorii noștri.

Atacul a urmărit indisponibilizarea accesului cititorilor la informațiile oferite de publicația noastră și penetrarea accesului la interfața de administrare.

Având în vedere intensitatea atacului, în jurul orei 12,30, echipa tehnică a decis suspendarea temporară a accesului la site, pentru aproximativ 45 de minute.

Cu sprijinul furnizorului de servicii de găzduire, efectele atacului informatic au fost limitate pe durata suspendării accesului la site. Ca urmare, publicația a putut fi redeschisă accesului public, la ora 13,15. Până la remedierea completă a consecințelor acestui act de piraterie informatică, este posibil să apară întârzieri la moderarea și aprobarea comentariilor postate de cititorii noștri, iar unele pagini să se încarce mai lent.

Echipa Romaningermania.ro a demarat demersurile pentru sesizarea autorităților din România și Germania privind această tentativă de fraudă informatică, urmând să furnizeze celor în drept listele de pe IP-uri de pe care fost purtat atacul.

De asemenea, echipa Romaningermania.ro anunță pe această cale că, indiferent de încercările de intimidare la care este supusă în spațiul virtual, va continua campania dezvăluirilor legate de condițiile asigurate de diverși intermediari de pe piața forței de muncă, cetățenilor români veniți la slujbe în țări precum Germania, Austria, Italia sau Spania. Pirații informatici ne-au demonstrat că acesta este un subiect care doare, ceea ce ne ambiționează.

Occidentul nu e plin de câini cu covrigi în coadă

Viața fiecărui român care lucrează la îngrijirea bătrânilor și bolnavilor din străinătate ar putea fi pusă între paginile unei cărți. Poveștile românilor sunt, adeseori, dramatice, iar traseul parcurs de ei este de la speranță la disperare. Există însă și scurte perioade de normalitate și anume vacanțele petrecute în țară sau intervalele dintre job-uri. În restul timpului, îngrijitorii trăiesc într-o sclavie asumată, la cheremul unor „stăpâni” care le dau cele mai bizare „comenzi” cu putință. Aviz, deci, celor care cred că dacă își găsesc un loc de muncă în Occident le-a pus cineva mâna în cap. De mult prea multe ori în țările gazdă pe afară-i vopsit gardul iar înăuntru-i leopardul!

Mâncare, libertate și drepturi în porții mici

Tot ceea ce urmează sunt dezvăluiri care ne-au fost făcute dincolo de lacrimi. După ce durerea și umilința au făcut parte, de ani de zile, din „rația zilnică” primită de românii care muncesc în străinătate, aceștia au hotărât acum să rupă tăcerea. Astfel, femeile care îngrijesc persoane bătrâne sau bolnave îndeplinesc și alte sarcini, deoarece nu au prevăzute în contracte atribuții clare. Ele sunt și menajere, bucătărese, se ocupă de grădină, de zugrăvit etc. Răsplata normală pentru munca depusă le este oferită întotdeauna porții mici. Mult prea mici. Nu numai mâncarea le este drămuită, ci și odihna sau perioadele de somn.

Aceste lucruri nu sunt cunoscute, iar presa românească tace. De ce? „De noi nu-i pasă nimănui!”, susțin la unison îngrijitoarele.

De aceea, inițiativa Romaningermania de a scrie despre problemele lor a fost întâmpinată cu bucurie: „În sfârșit se interesează cineva și de noi, nu mai suntem singure!”

Comisioanele mari plătite intermediarilor sau cum începe păcăleala încă din țară

În munca îngrijitorilor de bătrâni din străinătate cel mai greu este să reziști în condiții proaste, făcând foamea și mai ales fiind supus umilințelor, aflăm de la oamenii aflați în această situație. Însă cea mai mare nemulțumire a lor este plata comisioanelor către agențiile/firmele/intermediarii care le găsesc locul de muncă.

Una scrie pe hârtie, în contractele îngrijitoarelor, altceva se întâmplă în realitate. Oamenii muncesc fără să aibă asigurările medicale promise și stipulate în contract, astfel încât ajung să plătească facturi de mii de euro către spitalele care le acordă ajutor. Alții au asigurări de sănătate care nu le acoperă riscurile. Mulți sunt ținuți ca niște câini morți de foame, alții sunt de-a dreptul sechestrați și puși să facă lucruri imorale sau rușinoase. Cele mai multe exemple în acest sens ne vin din Austria.

Lupta cu mafia

Dacă discuți cu românii care lucrează în domeniul îngrijirilor la domiciliu, ai senzația că ei se luptă cu mafia. Sunt supuși permanent amenințărilor și presiunilor psihice, omerta sau legea tăcerii le este impusă. Adeseori, sistemul de intermediari prin care ajung la muncă în străinătate este extrem de „stufos”, cu firme și persoane dubioase, care nu se sfiesc să câștige la negru. Unii dintre români afirmă că ramificațiile caracatiței ajung până la medici din spitalele austriece, care ar găsi cazurile pentru agențiile de plasare a forței de muncă din zona lor. Astfel, austriecii ar lucra mână în mână cu românii sau ar avea colaboratori în țara noastră.

Cum își apără statul român cetățenii?

Dincolo de aceste date însă, care ar trebui verificate de cei în drept să o facă, rămân întâmplările povestite de româncele care lucrează ca îngrijitoare în Austria, dar și alte țări precum Germania sau Italia. Când afli atâtea nedreptăți, nu poți să nu te întrebi unde sunt cei care reglementează piața muncii, atât cei din România, cât și cei din țările gazdă. De ce situațiile limită nu sunt cunoscute și de departamentele pentru românii din străinătate ale ambasadelor, care ar putea sesiza poliția și procuratura din țările respective? Cum își apără statul român cetățenii?

De ce tace mass-media din România?

Presa românească nu a publicat mai nimic despre problemele îngrijitoarelor aflate la lucru în străinătate. Mass-media se plânge de scăderea audiențelor, dar agenda ei nu mai coincide de multă vreme cu preocupările populației. Scăderea tirajelor ziarelor și a ratingurilor televiziunilor se întâmplă și pentru că presa s-a mulțumit să abordeze superficial problemele emigranților. Jurnaliștii s-au mulțumit să difuzeze doar știri triumfaliste – câți lucrează în cutare sau cutare țară, ce zice ministrul „X-ulică” despre ei, câți bani aduc românii care muncesc afară pentru a elibera balanța de plăți, vaai câtă aglomerație este la graniță când vin românii în vacanțe. Deci numai bla-bla-uri… Mafia intermediarilor de locuri de muncă a rămas neatinsă, deși este un subiect de maxim interes atât pentru milioane de români care muncesc afară, cât și pentru cei care vor să plece din România și să scape de sărăcie.

„De noi nu le pasă. Parcă am plăti taxă de protecție, nu? Ca în prostituție…”, susțin românii uitați de țara lor. Acești oameni îndură o formă nouă de sclavie pentru nici doi euro pe oră.

Firmele de intermediere: „Nu vă convine, plecați acasă!”

Îngrijitoarele: „Patronilor le intrムbani în conturi și dacă nu fac nimic”

 Ați văzut o mașină care să circule fără combustibil? Ei bine, dacă noțiunea de „perpetuum mobile” era până acum doar în teorie, adică o mișcare permanentă „încălcând legile de conservare acceptate sau ireversibilitatea fenomenelor din naturピ, iată că acum pare să existe și în practică. Mai precis, unele firme de intermediere de personal își alimentează periodic conturile fără să miște un deget și stând cu burta la soare, pe spatele persoanelor pe care le-au plasat la muncă în străinătate și care sunt obligate să cotizeze lună de lună pentru bunăstarea patronilor acestor firme.

Din ignoranță și disperare, oamenii care doresc să lucreze afară semnează contracte cu firmele în cauză, obligându-se să le dea bani lunar. Este, dacă vreți, ca și cum ți-ai cumpăra un apartament prin intermediul unei agenții imobiliare, ai plăti un comision atunci când s-ar face tranzacția, însă atâta timp cât vei locui în acel apartament vei fi obligat, lună de lună, să plătești comisionul către firma respectivă.

Din munca oamenilor firmele de intermediere trăiesc deci pe picior mare. Îngrijitoarele de bătrâni intrate în acest sistem ni s-au plâns de faptul că acestor firme li se umplu periodic buzunarele fără să facă nimic, fără să se intereseze cum o duc oamenii în familiile în care au fost repartizați. Până și politicienii care dorm în Parlament ar putea să îi invidieze pe unii dintre șefii firmelor de intermediere, și anume pe cei care pot să scoată bani frumoși din nimic, îmbogățindu-se practic ca urmare a gestiunii unor rețele de „cotizanți”.

Sigur, nu putem generaliza. Există și firme de intermediere care, în schimbul comisioanelor, se mai interesează de îngrijitori, sună la familii, trec pe acolo să vadă ce se întâmplă, dar acestea sunt foarte puține, ne spun românii care lucrează în domeniu. În majoritatea cazurilor nu se întâmplă așa: „Firma te duce la familie, te lasă acolo, îți ia comisionul, și îți spune „la revedere”. Iar când ai probleme îți răspunde, simplu: „nu vă convine, luați-vă bagajul și duceți-vă acasă!”. Cu alte cuvinte, pe cei de la firme nu îi interesează ce se întâmplă cu lucrătorii.

Fiscul din România, folosit ca sperietoare în Austria

Aceste firme de intermediere care profită că România este “plină de sărăntoci și ignoranți”, numai buni să le accepte condițiile înrobitoare, au o mașinărie bine pusă la punct de propagandă și de amenințări.

Mecanismul principal prin care sunt „ținute în lesă” ingrijitoarele este propagarea fricii în rândul acestora. Iată două exemple-standard de amenințări:

• „Dacă cereți condiții mai bune și faceți gălăgie, veți fi trimise acasă. Dacă îndrăzniți să veniți, după încheierea contractului, la familiile în care v-am repartizat, veți plăti firmei daune de zeci de mii de euro”.
• „Dacă veți sufla o vorbă despre nemulțumiri și comisioane, veți avea de suferit: vă impozitează Finanțele veniturile din țară!”

Pentru comisioane și alte biruri plătite firmelor de către îngrijitoare, în general nu se taie facturi sau chitanțe, însă despre aceste lucruri bune pentru Fiscul din România, Germania, Austria etc., în sensul dovedirii evaziunii fiscale transfrontaliere, vom vorbi, documentat, într-un articol viitor.

Recunoștință pentru că suntem tratați mai rău decât câinii?!

Potrivit firmelor de intermediere a forței de muncă, femeile în sclavie ar trebui să fie recunoascătoare pentru acest lucru, deoarece alte milioane de românce le invidiază și ar vrea să le ocupe locul. Dictonul preferat este că „are balta pește“. Având în vedere marea concurență care poate veni din partea unor „românce rupte în fund“ din Oltenia sau Moldova, care mai au puțin „și își mănâncă dulăul din curte de foame“, îngrijitoarele care lucrează deja în Occident ar trebui să nu sufle o vorbă despre ceea ce li se întâmplă. În termeni corporatiști, ele sunt obligate să păstreze confidențialitatea. Doar sunt multe alte disperate care așteaptă, la coadă, un asemenea „noroc”: să plece „afară”.

De altfel, chiar și pe Internet firmele de intermediere se exprimă în acest mod, arătând că fiecare loc de muncă oferit româncelor este „un ajutor”. Plata normală pentru munca depusă pare să fie un amănunt în discursurile publice ale intermediarilor, ideea centrală fiind aceea de „ajutor”. Mulțumiți de acest „ajutor”, românii semnează cu ochii închiși contracte în limba germană, fără să înțeleagă nimic din acestea și se bagă de bunăvoie în robie. Însă despre aceste aspecte vom mai scrie.

Însă nu numai românii trimiși la lucru se plâng, ci și firmele. Cei câțiva reprezentanți ai firmelor care răspund la întrebările oamenilor pe Internet se vaită de costurile mari ale muncii lor, de răspunderea pe care o au, dar și faptul că, în câțiva ani, oamenii învață germană și apoi pleacă la lucru pe cont propriu, fără să mai aibă nevoie de vreo intermediere (adică fără să mai plătească acel comision lunar). Cu alte cuvinte, intermediarii arată că oamenii se folosesc de firmele lor, care îi ajută căutându-le de lucru și, atunci când se pot descurca singuri, pleacă, stopând plata comisioanelor către firme.

Atitudinea de supușenie extremă nu face bine

Îngrijitoarele „uită” că, fără ele, firmele nu ar mai avea ce să intermedieze. Că și intermediarii au mare nevoie de ele, nu doar invers. Atitudinea de supușenie extremă nu face bine, în condițiile în care majoritatea locurilor de muncă nu sunt „daruri”, ci locuri pline de umilințe, plătite cu muncă și adeseori cu ruinarea sănătății.

„Îmi curge de câteva zile sânge din nas, dar nu se pune problema să merg la medic. Nu cheamă familia medic nici pentru bătrân, ruda lor, darămite pentru mine!”, povestește o româncă. Femeia așteaptă să ajungă în țară pentru a-și face controale medicale.

Suporți mirosul fecalelor până îți verși mațele din tine

Aproape fiecare poveste care ne este trimisă este însoțită de sintagma „nu avem încotro!”

Noi ne înverșunăm să credem că româncele au încotro și că, unite sau cu puțină voință (să învețe limba germană pentru a deveni independente), pot repara situațiile nedrepte.

Lumea din țară trebuie să cunoască: frica lor, munca epuizantă, faptul că odihna este un lux, condițiile de muncă deosebit de grele (suporți mirosul fecalelor până îți verși mațele din tine, schimbându-i pe bătrâni de pampersi), faptul că înduri foamea și alte umilințe.

Lumea trebuie să mai cunoască și cum se plătește un asemenea job: cu nici doi euro pe oră! Cu 33 de euro pe zi se plătesc numai cazurile grave, cu demență, unde supravegherea este de 24 de ore din 24.

Așa că nu înțelegem despre ce „cadou” și „ajutor” vorbesc intermediarii. Românii ajung să muncească afară în condiții pe care nici nu și le-ar fi închipuit la plecarea din țară!

În ciuda atacurilor la care suntem supuși, vom continua să scriem despre poveștile dumneavoastră de emigrant.  

Pe aceeași temă:

Îngrijitoarele românce, ținute flămânde: „Fierbeam ouă în supă, să nu le vadă baba. O altă româncă îmi arunca mâncare peste gard”

Mărturia șocantă a unui bărbat român, îngrijitor de bătrâni: „Firma îmi fura bani din cont, austriacul urla după mine Dummkopf și grosse idioto”

Îngrijitoarele din Austria se răzvrătesc pe Facebook. Motivul: un anunț fals cu privire la uciderea în somn a unei menajere românce, de către bătrâna pe care o îngrijea

Angajatori penali din România își lasă salariații să moară în Germania, cu capetele sparte și înglodați în datorii către spitale

Romaningermania.ro a suferit un atac informatic susținut, după campania de dezvăluire a condițiilor crunte de muncă oferite românilor în Austria și Germania

Graţioasele păsări urbane ies din apă şi devin isterice dacă nu-şi primesc porţia de dulciuri

Credeţi că în oraşele româneşti ar putea supravieţui animalele comestibile?

În multe dintre oraşele germane, iepuroaicele, iepuroii şi iepuraşii zburdă liberi printre blocuri. Gâştele şi raţele au şi ele tupeul să circule şi ele nestingherite prin parcuri, chiar prin locurile unde suratele lor preambalate se pârjolesc la grătar, şi să cerşească biscuiţi sau bomboane de la turişti. Nimeni nu vânează şi jupoaie animalele urbane, de altfel vietăţi delicioase, pentru a se înfrupta din ele. Localnicii nu concep o asemenea barbarie, în condiţiile în care la supermarket se găseşte întotdeauna carne ieftină.

Aşa cum în România este obişnuit să vezi câini la tot pasul – şi să adormi în zgomotul lătrăturilor acestora – sau pisici vagaboande (de obicei negre) care să-ţi taie calea spre serviciu, în Germania este normal să vezi armate de iepuraşi în grădina din faţa blocului tău sau în parcuri.

În această ţară, peisajul zoo urban este compus din iepuri, gâşte, raţe, lebede şi veveriţe. Deşi primele trei categorii de vietăţi sunt numai bune pentru o friptură, nimeni nu acceptă declanşarea unei vânători în spatele blocului sau în parc. Oamenii iubesc animalele şi nu ar concepe ceva atât de barbar, când la supermarket carnea este ieftină şi din belşug. Chiar şi cei mai săraci germani îşi permit să cumpere carne, deci acest produs nu este un lux, ca pentru majoritatea românilor. Cu 2 euro iei patru pulpe mari de pui, le prăjeşti şi astfel îţi piere pofta de a hăitui răţoiul din parc şi a-i smulge penele. Grija populaţiei pentru aceste animale urbane este atât de mare încât nici măcar românii care locuiesc ilegal în Germania n-ar risca să se transforme în vânători, în condiţiile în care oricine ar vedea capturarea unui animal sau jupuirea lui sângeroasă ar chema imediat Poliţia.

Pufoşii cu botic umed inundă grădinile blocurilor primăvara

Credeţi că am putea avea şi în România iepuri în faţa blocului?

În oraşul Hamburg, este normal să vezi iepuraşi pe lângă casă şi în parcuri. Când vii din România şi te stabileşti în Germania iepuraşii care ţopăie fericiţi sub balconul tău reprezintă un al doilea şoc: „Uite cum sar ei grăsuţii şi ronţăie de zor iarbă, morcovi şi salate, fără să-i bage nimeni la desagă!” Primul şoc este liniştea deplină în care vieţuiesc cartierele germane, o linişte de sanatoriu, de zi şi de noapte, în care nu auzi claxoane, oameni zbierând, bormaşini şi alte scule enervante sau vuietul străzii. La lăsarea întunericului, această linişte devine şi mai profundă. Oamenii nu mai umblă pe străzi, retrăgându-se conştiincioşi la odihnă (dacă este zi lucrătoare se culcă foarte devreme), farurile maşinilor se răresc până la dispariţie.

În această tăcere absolută în grădinile blocurilor apar zeci de iepuri maro şi gri, care pasc în voie; dacă te concentrezi le poţi auzi chiar ronţăitul pofticios, deoarece lumea le suplimentează porţiile de iarbă cu cantităţi mari de morcovi, cotoare de varză şi de mere. Primăvara, cam după Paşte, apar şi noile generaţii de iepuraşi. Pufoşii gri încep să iasă la păscut dimineaţa, scoşi din tufişurile lor de razele soarelui. Oamenii dar mai ales copiii îi adoră. Atunci când celor mici le este refuzat un animal de companie pe care şi-l doresc, câine sau pisică, aceştia ajung să se consoleze cu ideea că au totuşi şi ei animale de casă: iepuraşii de grădină.

Cu veveriţa în balcon

Hrană din belşug pe străzi, pentru veveriţe

Veveriţă care pândeşte plecarea de acasă a locatarilor pentru a le face dezastru pe balcon

Când nu locuieşti într-un cartier de emigranţi sau de săraci din Germania, cu blocuri turn colorate cu grafitti, ci într-o zonă mai civilizată, cu copaci şi multă verdeaţă, veveriţele sunt şi ele o prezenţă obişnuită în viaţa ta. Unele dintre ele au devenit atât de tupeiste încât îţi sar în balcon şi îţi răscolesc ghivecele cu flori, doar-doar or găsi vreo alună pe care au ascuns-o acolo cu ocazia precedentei vizite ori vreun bulb de plantă numai bun de înghiţit.

Deşi musafirilor li se par foarte haioase şi drăgălaşe, ajungi să admiri aceste vietăţi cu coadă stufoasă mai de la distanţă, în condiţiile în care pleci de acasă şi la venire găseşti dezastru pe balcon. Uneori, când le surprinzi asupra faptului, nici nu apuci să le cerţi, pentru că ceea ce vezi dintr-o privire este doar o coadă roşcată şi un salt sprinten peste balustradă. „Dacă veveriţa învaţă să vină la tine, vine mereu şi strică florile”, se plâng oamenii. Special pentru veveriţe germanii plantează mulţi aluni, atât în parcuri, cât şi printre blocuri.

Orătănii alintate

În parcurile în care se găsesc lacuri, raţele şi gâştele sunt omniprezente. Ele arată exact ca păsările noastre de curte, numai că n-au aripile tăiate şi pot zbura pe deasupra apei. În Hamburg, în marele parc din jurul Lacului Alster, orătăniile se plimbă ţanţoşe chiar prin locurile speciale amenajate pentru grătar, unde oamenii frig carne preambalată (poate chiar pe suratele lor înaripate care n-au avut privilegiul să trăiască în natură, ci au vieţuit într-un complex zootehnic) şi au tupeul să cerşească pâine, chipsuri şi biscuiţi chiar de la posesorii grătarelor.

Alintatele înaripate devin cuminţi când nu sunt oameni la picnic

Deşi autorităţile îi avertizează pe oameni că n-au voie să dea de mâncare păsărilor (acestea nu numai că se pot îmbolnăvi, dar pot deveni şi neputincioase, incapabile să-şi mai procure singure hrana), copiii nu se pot abţine şi le dau „pe sub mână” bucăţele de pâine şi tot felul de bunătăţi din punguţele lor cu dulciuri.

Păsările parcă simt când se adună oamenii cu mâncare bună şi se strâng chiar în cele mai aglomerate locuri. La hrana umană procesată este însă concurenţă mare. Pe lângă raţe şi gâşte, vin şi lebedele de pe apă, pescăruşii şi porumbeii. Este aşa o bătaie din aripi şi o înghesuială, se duce atâta luptă pentru firmituri încât nu rămân niciodată resturi.

Oricum, atunci când le vezi cu ce poftă mănâncă jeleuri, fursecuri şi alte dulciuri pline de E-uri îţi spui că păsările sunt deja dependente. Această impresie ţi se accentuează dacă stai cu prietenii la un picnic pe malul apei.

Obrăznicia zburătoarelor este atât de mare încât se întâmplă ca, după ce le-ai dat câteva firimituri, să nu mai poţi scăpa de ele. Eşti practic asaltat de raţe, gâşte şi lebede ieşite din apă care ţipă îngrozitor, se reped la tine şi nu te părăsesc cu una cu două. Abia mai multe persoane curajoase reuşesc să le alunge, dar le trece repede supărarea. Atunci când văd un alt grup la picnic îşi reiau cerşetoria agresivă, organizată; abia după ce se satură, se retrag la cuiburile lor de pe apă. Cele mai insistente sunt gâştele, care stau şi cel mai mult pe uscat.

Multe dintre raţele şi gâştele din parcuri au cip; de obicei şefii de grup sunt cei însemnaţi. Lebedele sunt şi ele monitorizate. Spre iarnă, doar raţele şi gâştele rămân pe apă, lebedele sunt strânse într-un loc special, mai cald.

Credeţi că iepuraşii ar putea supravieţui printre blocurile din ţara noastră?

Aşteptăm răspunsurile dumneavoastră.

Hamburg, un oraş în care oficialităţile îţi indică direcţia în care trebuie să mergi. Drumul şi „potecile” ţi le găseşti singur

„Dialog in Deutsch” – o şansă şi pentru cei care locuiesc ilegal în acest oraş.

Românii aflaţi în Hamburg pot participa la orele de conversaţie care se desfăşoară gratuit în biblioteci, printr-un program oferit cu generozitate de ministerul local al sănătăţii şi familiei. „Generozitate” care îi aduce rezultate bune în statistica străinilor aflaţi aici (cu acte sau fără), pentu că la aceste conversaţii sunt primiţi toţi doritorii, chiar şi cei care locuiesc ilegal.

UPDATE 10 sept. 2014. În Hamburg a fost inițiat un alt proiect la care participarea este gratuită și care vă ajută să vă însușiți mai bine limba germană: există întâlniri în diferite cartiere și discuții pe anumite teme. Participanții trebuie doar să anunțe organizatorii, înainte de a se prezenta. Fiecare grupă va avea maximum 10 persoane.

Detalii: www.sprachbruecke-hamburg.de

E-Mail: kontakt@sprachbruecke-hamburg.de

Telefon: 040-2847 8998

Programul „Dialog in Deutsch”, lansat cu succes în Hamburg acum mai bine de un an şi jumătate, invită la conversaţie (în mod gratuit) străinii care locuiesc în oraşul din nordul Germaniei. Întâlnirile – la care sunt bineveniţi toţi cei care pot vorbi germana (indiferent de situaţia lor în „Deutschland”- locuiesc legal, ilegal ori se află doar în vizită) – se desfăşoară în bibliotecile din Hamburg, după un program prezentat în pliante şi pe internet.

Programul este adresat cu precădere celor care au timp liber dimineaţa (mamelor ai căror copii sunt la grădiniţă sau scoală, oamenilor în căutarea unui loc de muncă sau celor care fac pauză între două cursuri etc.). Totuşi există şi ore de conversaţie după-amiaza sau la sfârşit de săptămână.

Fiecare îşi caută grupele care i se potrivesc

Pentru cei interesaţi, prima etapă ar putea fi alegerea bibliotecilor la care ar dori să meargă (de obicei cele aflate în relativa apropiere de domiciliu, dar şi Biblioteca Centrală, la care se ajunge uşor, fiind situată în apropierea gării din centrul oraşului). Cum aceste programe de conversaţie (o oră pe zi, una sau mai multe zile pe săptămână) sunt diferite de la o bibliotecă la alta, fiecare doritor poate să-şi facă programul aşa încât să meargă în fiecare zi la o astfel de întâlnire.

Al doilea pas al celor interesaţi va fi alegerea grupelor care li i se potrivesc, după nivelul discuţiilor purtate şi al temelor abordate.  Moderatorii acestor ore de conversaţie sunt germani care fac această muncă voluntar (fără a primi vreo plată), de obicei pensionari, care au trecut printr-o selecţia ca să poată participa la coordonarea orelor. Unii dintre ei încă lucrează (sunt jurnalişti, profesori de muzică sau oameni care au de-a face cu arta etc., aşa că temele sunt pe măsură). Însă, indiferent de profesia moderatorilor, regulile sunt clare la stabilirea unui dialog: în principiu, nu se discută politică ori religie. Desigur, sunt şi ore la care vin imigranţi care de-abia se pot exprima şi care nu înţeleg mare lucru din ceea ce se discută. În timp însă,  grupele se formează de la sine (cei care vor să vorbească într-un alt ritm merg la alte grupe dacă sunt prea mulţi începători, iar aceştia, la rândul lor, vor evita să meargă la întâlnirile celor mai avansaţi).

În orice caz, acest program le poate fi de folos atât celor aflaţi la începutul drumului de învăţare a limbii germane, cât şi celor care au urmat (sau urmează) nivelele B1 sau B2, dar numai dacă iau parte la grupurile în care discuţiile au loc în ritm normal.

Când însă imigranţii ajung însă deja să comunice peste tot în limba germană, când ei se află într-un permanent contact cu această limbă, programul de conversaţie nu mai poate aduce ceva nou. Poate fi cel mult un loc în care întâlnesc vechi cunoştinţe.

O comuniune cu poveşti colorate de viaţă

Întâlnirile de la biblioteci înseamnă uneori mai mult decât conversaţie: oamenii se cunosc, găsesc împreună soluţii în rezolvarea unor demersuri similare în hăţişul birocraţiei germane. Dacă îţi place să cunoşti oameni noi şi să le asculţi poveştile, să afli despre obiceiurile din ţările lor, să le cunoşti mentalităţile, unele dintre aceste ore pot fi chiar fascinante (depinde şi de cine participă). Pot fi adevărate lecţii de viaţă, lecţii ale curajului – despre oameni care au fugit din zonele de conflict sau au avut de înfruntat greutăţi la care cei veniţi aici legal nu s-ar gândi. Unii aşteaptă uneori şi peste zece ani legalizarea situaţiei lor, stând cu teama că vor fi trimişi în orice moment înapoi, deşi copiii lor sunt născuţi şi crescuţi aici.

Dacă de regulă europenii sunt mai rezervaţi la astfel de întâlniri, fiecare răspunzând numai la întrebările „rundei de prezentare”, nici acestea obligatorii (nume, vârstă, ţara de origine, dacă are copii şi dacă este căsătorit, studii, profesie, în această ordine), unii dintre non-europeni îşi povestesc uneori întreaga viaţă. Mulţi dintre ei au trăit deja în alte câteva ţări, alţii se află de zeci de ani în Germania, dar au vieţuit în comunităţile lor fără a încerca să cunoască mentalităţile germane, să se integreze.

Cuvintele curg simplu, la un ceai sau o cafea – pregătite de moderatorii care devin uneori tot mai apropiaţi de persoanele cu care se întâlnesc, o dată sau de două ori pe săptămână, pe parcursul mai multor luni. Cum ar fi şi exemplul unor doamne inimoase de la una dintre bibliotecile hamburgheze, Elke şi Irene, care au invitat la ele acasă cursantele (pentru „o sesiune” de fursecuri, înainte de sărbători). Adeseori, aceşti moderatori oferă informaţii necesare şi sfaturi – referitoare şi la mentalităţile germane – pentru cei aflaţi pe drumul căutării şi definitivării unui traseu profesional în Germania.

Genial! Autorităţile obţin informaţii despre străini cu un minimum de finanţare

Una peste alta, programul pare bun pentru toată lumea: străinii se bucură că există ore de conversaţie gratuite, moderatorii voluntari – că le sunt de folos imigranţilor. Autorităţile, la rândul lor, sunt fericite că au mai bifat un program în strategia de integrare, cu care se laudă în campania electorală.

Imigranţii pot ţine legătura între ei fiindcă, la unele grupe de conversaţie, cei care sunt de acord sunt trecuţi într-un tabel cu datele lor reale – nume, prenume, adresă, număr de telefon (datele urmând să fie distribuite electronic la toţi cei trecuţi pe listă).

În plus, această comuniune pare să fie şi o ingenioasă metodă de a culege „la cald” informaţii despre străinii aflaţi în Hamburg, legal sau ilegal, fiindcă la conversaţii este primit oricine.

La toate bibliotecile, orele de conversaţie încep cu „prezenţa”- un tabel în care fiecare îşi scrie doar prenumele şi continuă cu „runda de prezentare” (pentru cei noi). Nu poţi însă să nu observi că mereu, dintre cei doi moderatori, unul scrie datele personale pe care nou-veniţii le oferă (uneori cu mare generozitate!): vârstă, studii, profesie, câţi copii are, limbile vorbite, de câţi ani persoana cu pricina se află în Germania, ce cursuri a urmat, la ce nivel de studiu al limbii germane este, ce vrea să urmeze în continuare, în ce domeniu a lucrat şi care îi sunt planurile de viitor.

Din timp în timp, moderatorii sunt chemaţi de autorităţile locale care au demarat programul, după cum ne-au povestit chiar unii dintre ei, aducând apoi la orele de conversaţie prospectele oferite de funcţionarii statului. Din câte au lăsat să se înţeleagă, este vorba despre „un instructaj” care li se face periodic şi în care se discută chestiuni legate de desfăşurarea programului.

Un subiect actual: cine ne strică limba, românii de afară sau cei din ţară? Cum se mai vorbeşte româna în străinătate şi cum se “violează” limba noastră în ţară, din cauza unor tâmpiţi cu diplomă de licenţă, care ar trebui puşi de ministrul Educaţiei să facă şcoala din nou. De la clasa a V-a.

Românii care trăiesc în străinătate au fost acuzaţi, în repetate rânduri, că strică limba strămoşească. Greşelile lor au fost sancţionate de fiecare dată la revenirea în ţară, prin comentarii răutăcioase (“ce, mă, v-aţi italienizat, nu mai ştiţi româneasca?”) sau chiar prin insulte imposibil de reprodus, izvorâte dintr-o invidie ridicată la rangul de sport naţional.

Apărătorii emigranţilor au replicat că aceştia nu strică limba, ci o îmbogăţesc. Oricare ar fi adevărul, toată lumea este de acord că românii din străinătate au o scuză pentru greşelile pe care le fac atunci când vorbesc sau scriu în română, deoarece trăiesc în sânul altor naţii.

Alţii însă, trăiesc în România, printre ai lor, şi violează cu sălbăticie limba, fără nicio scuză. Şi mai ales fără să încaseze jigniri deşi, la cât sunt de analfabeţi, ar trebui să intre în pământ de ruşine şi nu să participe la concursuri de titularizare în învăţământ.

Românii din Italia au propriul mod de exprimare, îmbogăţind limba română cu noi şi noi cuvinte ale strămoşului Traian. Cele două limbi sunt atât de asemănătoare astfel încât “salata de cuvinte” se prepară cu mare uşurinţă şi nu pare surprinzătoare decât pentru românii care nu se află în Peninsulă.

Dacă nu ştii bine italiană, bagi cuvinte în română şi italianul pricepe sensul, dacă nu-ţi vin cuvintele în română după ce ai stat 10 ani în Italia, pui în loc cuvinte italieneşti. Mai greu este cu scrisul (vezi foto).

Bancul cu românii care au tăiat palmierii unui italian – şi care, atunci când au fost daţi afară cu apelativul “Via, via!”, adică “Plecaţi, plecaţi!” –, au înţeles că trebuie să taie şi via, nu mai este valabil, în condiţiile în care toţi românii din Italia înţeleg acum ce vor italienii şi viceversa.

În Italia, “hai să facem spesa la mercato!” înseamnă “hai la cumpărături la magazin”, “magari să găsim un bilet de avion pentru Crăciun” se traduce prin “măcar să găsim un bilet de avion pentru Crăciun” iar “te chem eu, per forţa” se interpretează cu “te sun, obligatoriu” (te chem este derivat din “ti chiamo io”, cu referire la un apel telefonic).

Am identificat, în exprimarea românilor din Italia, şi alte propoziţii haioase: “trebuie să plătim afitul şi boletele la padrone” (“trebuie să plătim chiria şi facturile proprietarului”), “menomale că ai scăpat de răceală” (“bine că că ai scăpat de răceală”; menomale înseamnă “bine că”, dar românii mai adaugă un “că”, pentru că aşa pot face legătura în frază), “ai o schedă cu net?” (“ai un SIM pentru telefonul mobil, cu care să intri pe net”?), “mergem o fermată până la Pyramide, după care ajungem pe jos în Porta Portese” (“mergem o staţie până la Piramide, după care ajungem pe jos în Porta Portese”) sau “avem merendine şi ouă la colaţione” (“avem prăjituri şi ouă la micul dejun”). Din italiană se împrumută şi diverse înjurături, însă românii recunosc că nu sunt la fel de savuroase precum cele ale noastre; în schimb, italienii învaţă cu repeziciune – şi chiar cu plăcere – înjurăturile româneşti.

Mulţi dintre românii din Spania şi Germania au şi ei, adeseori, un vocabular struţo-cămilă. Auzi frecvent expresii precum “vamos, mă!” (“haide, mă!”), “vino ahora” (“vino acum”), “gracias por pachet/de nada” (“mulţumesc pentru pachet/pentru nimic”), “tot ce se  spune e de verdad” (“tot ce se spune e adevărat”), “nu te iubesc en serio” (“nu te iubesc, serios”), “chica, ce balcoane ai” (“fată, ce balcoane ai”), “şi era acolo un paisaj superb” (“şi era acolo un paisaj superb”), “aveţi un fuego?” (“aveţi un foc”), “mă duc  să beau o cervesa” (“mă duc să beau o bere”, din catalană).

În Germania este uzuală folosirea cuvintelor “Termin” în loc de “termen” şi “a proba” (din “probieren”).

Când cineva îţi spune “hai să probăm dulceaţa”, te gândeşti că ar vrea vă puneţi dulceaţă în pantofi şi să vă-ncleiaţi picioarele, mai degrabă decât să serviţi dulceaţa, dat fiind că în România întrebuinţarea uzuală pentru “a proba” este a aceea de “a proba haine sau încălţăminte”, şi nu a încerca orice, la modul general.

Extrem de nostim este şi scrisul unor români care s-au stabilit de mai mulţi ani în Germania. Până ajungi la sfârşitul frazei româneşti, ca să găseşti verbul şi să vezi ce a vrut să spună respectivul, ai uitat ce-ai citit în scrisoarea lui şi trebuie să reciteşti pasaje întregi, pentru a te lămuri.

Dacă românii din străinătate au o scuză serioasă pentru a îmbogăţi limba sau pentru a schimba ordinea cuvintelor în frază, românii care trăiesc în România iertaţi pentru problemele grave de exprimare în limba maternă. De-a dreptul ruşinos pentru noi, ca naţie, este că ei au fost lăsaţi să devină absolvenţi de învăţământ superior şi acum flutură fericiţi diploma care le dă eticheta de “intelectual”.

Tâmpiţii cu diplomă de licenţă ar trebui să fie consideraţi o “ameninţare la adresa siguranţei naţionale”

Faptul că româna a ajuns o limbă străină pentru mulţi dintre românii din ţară este demonstrat, în fiecare an, de examenele de titularizare ale dascălilor. Unora dintre aceştia ar trebui să li se rupă diplomele şi să fie trimişi să facă şcoala din nou. Începând cu clasa a V-a.

Unii sunt atât de tâmpiţi încât atunci când ajung în şcoli – şi scriu cu greşeli sau afişează lucruri idioate pe tablă – copiii îi corectează: scrieţi “s” liniuţă “au”, doamnă profesoară, acolo unde spuneţi “s-au dus”. Dar aceşti dascăli de tip nou ajung până la urmă să nenorocească generaţii întregi de elevi pentru că, după ce câştigă un post de titular, nu-i mai scoate nimeni de la catedră.

Faptul că nu stăpânesc limba română ar trebui nu numai să le bareze din start accesul în sistemul naţional de învăţământ, ci şi să-i elimine din şcoli (prin testare naţională) pe cei care au apucat să ajungă la catedră şi să facă elevii nişte “intelectuali” după chipul şi asemănarea lor, care lasă râuri de lacrimi în faţa listelor de la bacalaureat.

Uitaţi, de pildă, ce idei înfiorătoare s-au găsit în tezele participanţilor la concursul de titularizare în învăţământ, ediţia 2011 – limba română:

• “Poemul Luciafărul exprimă expresia absolvită pe care le atinge gândirea poetului”
• “Este prima poezie de factură romantică a lui Eminescu în care iubita îl invită la iubire”
• “Motivele poeziei ar fi iubirea”
• „Prin excelenţă, Eminescu rămâne un poet romancier”
• “Subiectu constă în efermitatea poetului în contrast cu natura”
• “În continuare ilustrează iubirea stranică care se întrupează”
• “Codrul este un prieten vechi unde simte nevoia pentru o descărcare sufletească”
• “În « Sara pe deal » merg oile la păscut”
• “Virgula este o întrerupere de sarcină”
• “Învăţarea devine mai captivă”
• “Preşcolari îşi formează unele deprinderi şi însuşiri noi fără să îşi dea cu seama”.

Examenele de titularizare anterioare au mai oferit şi alte cugetări, expresie a nivelului intelectual la care a ajuns România zilelor noastre:

• “Moromete avea relaţii intime cu Victoria Lipan”
• “Florica, deşi a fost prihănită, a rămas cu buza umflată”
• „Limbajul sadovenian este solemn dar în acelaşi timp intrigant”
• „Viaţa este în acest roman o mărturie a existenţei noastre milenare în istorie”
• „Existenţa poporului român este reprezentată de personaje pozitive sau de personaje negative în romanele sadoveniene”
• „Titlul are trei semnificaţii: baltagul – armă a crimei care înseamnă moartea, unealtă care înseamnă viaţa şi creanga de aur care înseamnă continuitate”
• “Liviu Rebreanu a fost considerat întotdeauna un scriitor dificil, motiv pentru care unii i-au privit opera doar de la depărtare”
• “Romanul Ion structurat semnificativ are două planuri grăitoare: Glasul pământului şi glasul iubirii”
• “S-au dat importante bătălii pe teritoriul României, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, cu ruşii”
• “Antanta cuprindea Anglia, Franţa şi URSS. (…) Antanta s-a constituit prin raportul anglo-sovietic din 1904”
• “În agora atheniană aveau loc adunările Adunării Poporului, la care participau toţi bărbaţii, cetăţeni romani”
• „Jnepii şi ienuperii cresc în zona alpină”
• “Animalele au obligatoriu patru picioare. Natura le ofera iarbă şi frunze” (titularizare 2010, învăţători)
• “Congresul de la Paris din 1856 a avut loc la Viena in 1851” (titularizare 2010, istorie).
• „Un animal trebuie să aibă patru picioare ca să poată merge“
• “Tipurile de lecţii pot fi mixte, recapitulative, interactive, imaginative, putându-se folosi în aceste lecţii metoda ciorchinelui de struguri” (lucrare la pedagogie/metodica predării disciplinei).

N.R. Toate aceste dovezi de imbecilitate sunt recoltate an de an din teze şi făcute publice de către reprezentanţii inspectoratelor şcolare, sub titulatura de “perle”. Ziariştii le publică, toată lumea se amuză, dar nimeni nu ia nicio măsură, să vadă ce facultăţi au terminat analfabeţii  şi să le desfiinţeze de urgenţă.

“Unii copii sunt crescuţi de două femei, alţi copii sunt crescuţi de doi bărbaţi” – este una dintre cunoştinţele cu care trebuie „înarmat” pentru viaţă ţâncul de 5 ani

Dintre ăştia doi, care o fi mama mea?

Copiii sunt pregătiţi, în Germania, să accepte, cu ajutorul unor povestiri, situaţii dificile, respectiv traumatizante pentru ei din punct de vedere psihologic, precum venirea pe lume a unui frate sau a unei surori, divorţul părinţilor sau moartea cuiva apropiat. Există însă în librăriile germane şi cărţi care îi ajută pe copiii persoanelor cu orientare homosexuală să înţeleagă preferinţele relaţionale ale părinţilor şi chiar concubinajul mamelor sau al taţilor cu persoane de acelaşi sex. 

În Germania există cărţi speciale destinate educaţiei copiilor şi pregătirii lor pentru viaţa adultă. Tematicile sunt numeroase, bine alese, argumentate şi înfăţişate prin scurte poveşti adaptate nivelului de înţelegere al copiilor de diferite vârste. Parcurgând asemenea lecturi, copilul poate înţelege şi interpreta mai uşor posibilele evenimente traumatizante din viaţa lui (moartea cuiva drag, divorţul părinţilor, unele tipuri de abuzuri etc.), îşi poate elabora propriile strategii de depăşire a momentelor critice, prin empatizare cu personajele poveştilor, producându-se în final acceptarea situaţiei.

Tot din cărţile germane (în România oferta de asemenea lecturi este practic inexistentă şi nu poartă amprenta unor specialişti psihologi şi pedagogi) copilul învaţă cum să devină mai puternic. Sunt prezentate personaje îndrăgite în situaţii de viaţă diverse, tensionate sau care produc anxietate – de la conflictele din mediul şcolar şi până la vizitele la dentist.

Alte cărţi utile ajută copilul să recunoască tipurile de abuzuri cărora le poate cădea victimă (fie că este vorba de agresiuni sexuale sau de acte de persecuţie/dominare de către covârstnici), înarmându-l cu soluţiile de a reacţiona şi de a se apăra în astfel de cazuri. Multe dintre lecturi se referă, de pildă, la neacceptarea unui copil într-un colectiv, de către ceilalţi copii (fie că acesta este nou, străin sau prea sărac), oferind şi modalităţi de rezolvare a problemelor de acest tip, copiilor şi părinţilor deopotrivă.

Asemenea cărţi pot fi procurate nu numai din librării, ci de la orice bibliotecă germană. Educatorii şi învăţătorii valorizează pildele descrise în cărţile educative şi în permanenţă citesc copiilor acele poveşti care să-i ajute să devină puternici, independenţi şi pregătiţi pentru tot felul de situaţii delicate care ar putea să apară în viaţa lor.

„Vreau o carte de poveşti despre divorţ!”

Nu este nimic neobişnuit să ceri într-o librărie germană o carte de copii cu referire la o tematică strictă precum divorţul, despărţirea de bunici, acceptarea bolii cuiva apropiat sau o carte despre îmbolnăvirea/decesul animalului iubit. Frecvent în librării, la secţiunile de carte pentru copii, putem auzi cum asemenea cărţi sunt solicitate de către persoane de toate condiţiile sociale.

„Am doi părinţi. Amândoi sunt femei”

Dacă majoritatea cărţilor educative sunt deosebit de utile pentru părinţi, există şi lecturi mai „altfel” care ar putea provoca indignare colectivă într-o ţară majoritar creştin-ortodoxă precum România, unde de fiecare dată celebrele Gay-Parade se lasă cu bătaie între homosexuali, Poliţie, reprezentanţii Noii Drepte şi ai Bisericii Ortodoxe.

De pildă, una dintre cărţile aflate în librăriile din Hamburg şi adresate copiilor începe foarte frumos, cu noţiuni de interes pentru copiii avizi de cunoaştere. Din această carte putem citi că există familii cu mulţi membri, care stau în locuinţe mici, iar pe de altă parte există familii cu una sau trei persoane care au case foarte mari. Copilul înţelege astfel, în mod firesc, diferenţele de statut social dintre oameni, îşi poate dezvolta atitudinile adecvate de acceptare a celor mai bogaţi sau mai săraci dintre colegii săi.

Totodată, cartea menţionată descrie că există copii care au o familie, dar şi copii care au două familii (reprezentate din părinţii despărţiţi sau divorţaţi şi noii lor parteneri de viaţă). În acelaşi timp, pot exista copii care locuiesc numai cu mama, dar şi copii care locuiesc numai cu tata; unii copii, în schimb, stau şi la un părinte, şi la celălalt, se mai arată în cartea frumos ilustrată.

De altfel, în cărţile germane pentru copii nu este pomenită prea des instituţia căsătoriei, deoarece, ca şi în România, din ce în ce mai mulţi oameni preferă să trăiască în concubinaj şi să aibă copii în afara relaţiei maritale tradiţionale.

Din aceeaşi carte interesantă (mesajul ei principal îndeamnă la toleranţă şi înţelegere a deviaţiilor sociale, sexuale etc.) cei mici mai pot afla, în continuare, că există şi copii crescuţi de două femei (şi este ilustrat un astfel de cuplu de lesbiene) sau de doi bărbaţi (aici fiind desenaţi doi bărbaţi cu copilul lor).

Feriţi-vă de cărţile toxice!

N.R. Acest subiect pe teme de educaţie ne-a fost propus de o mămică din Germania care a ţinut să ne arate cartea şi ilustraţiile ei explicite. Doamna respectivă a dorit, sub protecţia anonimatului, să ne comunice şi propria părere cu privire la abordarea temei homosexualităţii într-o cărticică frumos ilustrată destinată îmbunătăţirii cunoştinţelor de cultură generală ale copiilor 5-6 ani.

„Dacă majoritatea cărţilor întâlnite care tratează asemenea teme sunt deosebit de utile, există şi altele care abordează teme inacceptabile pentru noi, ca şi creştin-ortodocşi şi care în România nu ar fi publicate. Dorind probabil să promoveze toleranţa, asemenea cărţi (cred că mai există şi altele decât cea găsită de mine), care învaţă copiii de la vârste fragede că asemenea dereglări sunt normale, pot fi toxice. Copilului meu nu îi voi citi astfel de cărţi niciodată!”, a ţinut să ne transmită cititoarea noastră.

Numărul mare de comentarii al cititorilor noştri cu privire la problematica relaţiilor gay aduse la cunoştinţa copiilor încă de la cele mai fragede vârste, generate de apariţia acestui articol, ne-a determinat să continuăm prezentarea faţetelor acestei problematici. Astfel, majoritatea cititorilor se declară indignaţi de „pervertirea” copiilor: “Orice părinte e îngrijorat. Cât putem să ne protejăm copiii, până unde? Cum să-i ferim de astfel de lucruri? Este bine să îi ferim? Cât trebuie să ştie, că de văzut vor vedea oricum, sunt parade ale acestor oameni şi sunt şi mediatizate. Cine ar putea să ne spună, doctorul de copii, psihologul, preotul?” sau “Nici nu vreau să mă gândesc că i-ar putea citi vreodată cineva (poate la grădiniţă sau la şcoală) copilului meu aşa ceva. Îngrozitor!”

Pe de altă parte, există şi voci care nu văd nimic anormal în faptul de a afla, de la vârte mici, cum funcţionează lumea în care trăim, chiar dacă ne aflăm în Germania sau în România: “Copiii vin la şcoală cu filme şi imagini porno pe telefonul mobil. Credeţi că nu găsesc şi poze homo pe net pe care le iau?” sau “Nu cred că poponarii sunt un fel de vampiri de care apropii crucea şi se prăjesc pe dată”. Contrareplica unui cititor “anti” vine neîntârziat: “Nu apropii crucea şi se prăjesc dar recunoasteţi că este dreptul şi obligaţia mea să stau departe de ei şi eu şi copiii mei”.

Moscova, 2011, ortodocşii iau poziţie: copiii şi adolescenţii nu trebuie să asiste pe stradă la parade gay

Copiii vs. perceperea relaţiilor homosexuale din lumea în care trăim este o dezbatere la ordinea zilei. Bisericile ortodoxe ale Europei de Est nu s-au sfiit să atace frontal această problemă. În vara acestui an, Biserica Ortodoxă Rusă aprecia pozitiv stoparea unei parade gay la Moscova precizând, prin părintele Vsevolod Chaplin, şeful Departamentului Sinodal pentru Biserică şi Relații Publice, că astfel „a fost împiedicată o propagandă în favoarea relaţiilor gay la care ar fi putut să asiste copiii şi adolescenţii de pe stradă”.

„Poporul rus şi-a exprimat deja opinia că homosexualitatea este un păcat şi că nu doreşte să asiste la parade sau evenimente care promovează relaţiile gay”, preciza înaltul prelat ortodox rus.

„Ar trebui să spunem clar şi în mod public, poporului nostru şi ţărilor vecine: noi vrem o Rusie liberă de orice formă de propagandă în favoarea perversiunilor, pornografiei, pedofiliei, traficului de alcool; noi luptăm pentru o Rusie liberă de trafic de droguri”, mai declara părintele Vsevolod Chaplin.

La rândul ei, Biserica Ortodoxă Sârbă a condamnat parada gay planificată să se desfăşoare la Belgrad în această toamnă, dar anulată din cauza faptului că pe străzi ar fi putut să iasă măcel. Prea fericitul patriarh sârb Irineu a punctat, în discursul său, faptul că „parada ruşinii” este o acţiune „pestilenţială” cu impact negativ asupra societăţii sârbe şi mai ales asupra tinerei generaţii.

Nu numai în ţările majoritar ortodoxe au loc replici şi proteste violente cu ocazia paradelor gay, ci şi în unele ţări catolice precum Croaţia. Nu mai devreme de luna iunie a acestui an la Split au fost arestaţi 100 de localnici care s-au încăierat cu manifestanţii gay. Aceştia din urmă s-au plâns vehement forurilor europene şi internaţionale de ostilitatea “catolicilor înverşunaţi” din Croaţia,  faţă de exprimarea liberă a orientării homosexuale, în condiţiile în care această ţară se pregăteşte să intre în UE.

Biserica Ortodoxă Română condamnă negarea identităţii familiei creştine tradiţionale

Şi Biserica Ortodoxă Română a condamnat, în repetate rânduri, încălcarea valorilor etice şi morale ale societăţii prin parade străine de tradiţia bimilenară a poporului român. Cea mai recentă luare de poziţie a fost exprimată cu ocazia organizării la Braşov, în primăvara acestui an, a concursului „Mister Gay Europe”, la care au participat cei mai frumoşti reprezentanţi ai comunităţilor gay de pe bătrânul continent.

Comunicat de presă: “Patriarhia Română consideră inoportună orice manifestare publică prin care sunt negate direct sau indirect identitatea, integritatea şi demnitatea familiei creştine tradiţionale şi valorile etice şi morale ale societăţii. Astfel de manifestări, straine de tradiţia bimilenară a poporului român, nu fac altceva decât să creeze tulburare şi confuzie în detrimentul familiei şi al societăţii româneşti actuale. Biserica Ortodoxă Română, atât la nivel central, cât şi local, derulează numeroase proiecte şi programe pastoral-misionare, social-filantropice şi spiritual-educaţionale destinate susţinerii familiilor aflate în dificultate. În acelaşi timp, în ultimii ani, s-a acordat o atenţie specială problemelor cu care se confruntă familia astăzi, într-un context secularizat (săracie, avorturi, violenţă domestică, abandonul şcolar, copii ai străzii, dispariţia copiilor, şomaj, imigraţie etc) prin organizarea de conferinţe internaţionale, seminarii, colocvii, dezbateri în eparhii şi şcolile teologice şi abordarea acestei teme în pastorale, predici, cateheze şi presa bisericească. În acest sens, posturile de radio şi televiziune TRINITAS ale Patriarhiei Române – de două ori pe saptămână – au în grila de programe emisiuni de apărare şi promovare a valorilor familiei, iar in publicaţiile Lumina sunt acordate constant spaţii largi unor articole şi materiale documentare pe aceeaşi temă”.

Pe aceeaşi temă:

Educaţie germană: “Eşi furios? Boxează aici!“

Peste 100 de burse vă așteaptă.

În Germania se poate studia şi în limba lui Shakespeare

Serviciul German pentru Schimburi Academice (DAAD) pune la dispoziţia studenţilor, masteranzilor, cercetătorilor şi cadrelor didactice  burse de studiu pentru anul academic 2015-2016. Prin aceste burse sunt finanţate cursuri de limbă, programe de master și stagii de cercetare în cadrul universitaţilor din Germania. Există şi posibilitatea de a aplica la un program de master sau de cercetare în limba engleză. 

Sunt oferite peste 100 de burse individuale pentru studenți, absolvenți, doctoranzi și cercetători. Sunt finantate cursuri de limbă, cursuri de limbaj de specialitate și civilizație germană, programe de masterat, precum și stagii de cercetare, a anuntat dl. Dieter Müller, director al Centrului de Informare DAAD din Bucuresti.  DAAD finanțează inclusiv programe cu predare în limba engleză.

Termenele limită de depunere a dosarelor sunt:

• 31 octombrie 2014: burse de masterat pentru artiști. În cadrul acestui program pot aplica absolvenți din următoarele domenii: arhitectură, artă, muzică, actorie, film și design;
• 15 noiembrie 2014: burse de masterat și stagii de cercetare, destinate absolvenţilor din domeniul economic, masteranzilor, doctoranzilor şi cercetătorilor din cadrul universităţilor din România;
• 17 noiembrie 2014: burse de masterat destinate absolvenților tuturor disciplinelor (excl. domeniile artistice și economic);
• 30 noiembrie 2014: burse pentru cursuri universitare de vară în Germania, destinate studenților și masteranzilor, care doresc să își aprofundeze cunoștințele de limbă, de limbaj de specialitate și civilizație germană.

Informaţii detaliate privind condiţiile de aplicare, actele necesare și cuantumul bursei pot fi consultate pe site-ul www.daad.ro. 

DAAD este cea mai mare organizație la nivel mondial care sprijină cooperarea internaţională în domeniul academic. Obiectivele sale principale constau în organizarea și finanţarea schimbului de studenţi și cercetători, informarea în întreaga lume despre Germania ca loc de studiu și cercetare, intermedierea de cadre didactice universitare și încurajarea procesului de internaţionalizare a instituţiilor de învăţământ superior germane.

În fiecare an DAAD finanţează stagiile în Germania a peste 600 de studenţi și cercetători români, în cadrul unor programe individuale de bursă și al proiectelor de cooperare instituțională. De asemenea, anual sunt susţinuţi financiar peste 200 de cetăţeni germani, care doresc să studieze, să predea sau să cerceteze în România. În plus DAAD sprijină numeroase proiecte de cooperare academică româno-germană. Volumul finanţării acordate României anual se situează în jurul a 3 milioane euro.

DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst – Serviciul German de Schimb Academic) sprijină schimbul internaţional de studenţi şi cercetători. Este o organizaţie fondată de instituţiile de învăţământ superior din Germania, cu sediul central la Bonn. DAAD  organizează și finanţează schimbul de studenţi și cercetători, intermediază cadre didactice universitare și lectori, informează în întreaga lume despre Germania ca loc de studiu și cercetare şi sprijină procesul de internaţionalizare a instituţiilor de învăţământ superior germane.

Informaţiile, documentele şi formularele necesare aplicării pentru orice bursă DAAD pot fi găsite pe pagina web a organizaţiei sau pe Facebook.

Informaţii suplimentare se pot obţine la Centrul de Informare DAAD din Bucureşti sau de la lectorii DAAD în România. Adresa Centrului de Informare DAAD din Bucureşti este: Str. Buzeşti nr. 61, bl. A6, et.9, ap.59 011013, Tel./Fax: 021 310.15.40 E-mail: info@daad.ro.

La mulți ani tuturor și un an cât mai bun, cu sănătate și bucurii! 

La Galați, la fiecare Revelion, salata Boeuf era pe masă la loc de cinste cu ocazia fiecărei sărbători de iarnă. Delicioasă, cu multe ingrediente (nici unul nu era uitat; altfel, ai fi simțit că lipsește ceva!). Scriu rețeta după ce am văzut că pe Internet era transmisă o variantă mult prescurtată (doar cartofi, morcovi, carne, maioneză, murături). Nu, salata Boeuf făcută la Galați însemna mult mai mult decât atât: o întrepătrundere de gusturi, arome diferite … Nu puteai trece în noul an fără salata asta, așa cum nu putea lipsi plăcinta de brânză.

Ne apucam de tăiat totul pe 31 decembrie, chiar de dimineață. Încă din clasele primare, îmi plăcea să tai cartofii cubulețe mici; făceam întrecere cu surorile: cui i-a ieșit mai bine? Mama amesteca, dădea aromele, condimenta, cu o pricepere și un talent de gospodină înnăscute (cred că nu există moldoveancă să nu știe să gătească foarte bine!).

Totul era fără măsurători: după “ochi” și pricepere. Simțea cât trebuie să pună din fiecare, așa cum știi câtă sare în mâncare trebuie, așa cum simte ea și aluaturile și tot ce mai pregătește. Oricum, această rețetă poate fi “ajustată” în funcție de preferințele proprii: puneți mai mult din ce vă place; salata poate fi făcută mai acră sau mai dulce, mai picantă – dacă va place așa etc. Ornatul salatei Boeuf e …după inspirație și fantezie: pot fi făcuți oameni de zăpada din albuș, flori colorate, omuleți, brad împodobit și ce mai dorește fiecare.

Așadar, rețeta preluată de la Galați (sau cum face/făcea mamă, pentru familia numeroasă) e așa: cartofi (mulți), morcovi (doar câțiva, altfel iese prea dulce!), neapărat “albitură”: țelină fiartă (vreo jumătate) – fiartă (și 1-2 rădăcini de pătrunjel/păstârnac – fierte, scurse și tăiate toate pătrățele. Pentru o aromă deosebită, se poate adauga și puțină țelină crudă, rasă fin; unii pun toată țelina așa, crudă.

Apoi ceva murat (după gustul nostru, aproape jumătate din cantitatea cartofilor – ceva mai puțin; pentru cei care nu vor prea acru, un sfert din cantitatea cartofilor este de ajuns). Pe atunci erau murături de casă, tari – scurse de zeamă și de semințe – tăiate așa pătratele. Apoi castraveți murați – tot pătrățele (după ce au fost scurși bine!). Maioneza era din opt sau zece ouă, la o cantitate atât de mare. O cutie mare de mazăre. Și muștar, neapărat (nu iute, ci normal) – după gust. La acel lighean mare cu toate ingredientele, era nevoie cam de jumătate de borcan de muștar, cred (sigur că, la cantități mai mici, o lingură sau două sunt de ajuns). Bineînțeles, carne – de vită sau piept de pui fiert (nu multă), tăiată pătrățele. Sare (se gustă, doar sunt sărate murăturile!), piper – după gust. Albușurile de la ouăle pentru maioneză erau tăiate pătrățele în salată, după ce se oprea pentru ornat (și morcov fiert se păstra pentru ornat, și câteva boabe de mazăre). Numai pentru ornat se foloseau gogoșari în oțet, țări și scurși bine, și măsline precum și diferite frunzulițe verzi. Atenție, dacă sunt amestecate în salată, gogoșarii și măslinele – îi schimbă culoarea. Ajutam și la decorat, încă din copilărie, așa că erau modele încărcate și frumoase (flori, oameni de zăpadă etc). 

În Germania, tai în salată doar castraveți murați (caut să fie cât mai apropiați de rețetă românească, adică sărați și cu mărar, nu dulci cum îi fac nemții), fără murături. Tai gogoșari și înăuntru. Și, evident, fac o cantitate mult mai mică de salată. Dacă ar mai lipsi ceva din ingredientele de mai sus, nu-i foc. Eu însă simt lipsa oricărui ingredient, fiind obișnuită cu delicioasa salată făcută după rețeta mamei.

Când mă grăbesc, folosesc acel mic aparat de tăiat…sigur că pătrățelele sunt mai mari și nu mai iese cub, ci paralelipiped. Tot pentru cele care se grăbesc: gogoșarii se găsesc gata tăiați, fâșii – la Sky, de pildă.

Dacă, chiar și departe de țară ai păstrat rețeta, și faci salată Boeuf, să nu te miri dacă musafirii vor servi salata cu friptură. Ei sunt obișnuiți ca alături de carnea friptă să aibă un fel de salată. Așa că pentru familie rămâne rețeta cu carne, iar cea fără carne atunci când – pentru musafiri, la dorința lor – o servești alături de friptură. Încercați această minunată rețetă!  Chiar și dacă sunteți departe de țară. Și sfârșesc cu răspunsul dat unei prietene românce, tare îngrijorată că salată și alte mâncăruri românești, pregătite pentru invitații ei de alte naționalități, ar fi putut să nu-i iasă bine (era începătoare într-ale bucătaritului). Fii liniștită, dragă, așa era rețeta – cum îți iese! Ei oricum nu știu cum trebuie să fie!

La mulți ani tuturor și un an cât mai bun, cu sănătate și bucurii!

Sursă: Wikipedia

Preşedintele României, Klaus Iohannis, se pregăteşte să desemneze un nou ambasador la Berlin în persoana domnului Emil Hurezeanu. Informaţia vehiculată de câteva săptămâni în mediul politic românesc a căpătat consistenţă după de ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat pentru Dcnews că “pot să vă răspund că da, domnul Hurezeanu ar fi o voce excepțională la Berlin”.

Publicistul Emil Hurezeanu este un excepțional cunoscător al spațiului german și al mediului politic din această țară. Născut în 1955 la Sibiu, Emil Hurezeanu a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca, între 1975 și 1979. Din 1976 a fost redactor la revista Echinox, iar din 1978 – secretar de redacţie. În 1979 a publicat volumul de poezie Lecţia de anatomie, la Editura Dacia din Cluj, carte distinsă un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. În timpul studiilor unversitare a  fost membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul.

În 1981, Ana Blandiana, în calitate de câştigătoare a Premiului Herder, a oferit bursa redacţiei Echinox, iar aceasta l-a nominalizat pe Emil Hurezeanu. La 1 noiembrie 1982, Emil Hurezeanu a plecat la Viena. După terminarea celor două semestre ale bursei Herder, s-a mutat la München, unde s-a angajat ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care l-a ocupat din 1983 până în 1994.

Potrivit Wikipedia, jurnalistul Emil Hurezeanu a debutat cu un articol despre ţiganii din România. În octombrie 1983, a primit azil politic în Germania. De asemenea, a devenit consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene. În 1985, Emil Hurezeanu a primit o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde a studiat ştiinţele politice. Întors în Germania, şi-a continuat studiile la universităţi americane din Europa, până la masteratul pe care l-a susţinut la Boston, în Relaţii Politice Internaţionale şi Strategice.

În 1990 s-a întors în România şi a participat la „Fenomenul Piaţa Universităţii”, fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu a devenit director al departamentului în limba română al acestui post. Din ianuarie 1995, a ocupat poziţia de director al secţiei române de la Deutsche Welle, colaborând în continuare la Radio Europa Liberă. A rămas salariat la Deutsche Welle până în 2002, când s-a întors definitiv în România.

De asemenea, în România a publicat şi două volume de eseuri politice, Între câine şi lup (1996) şi Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 a devenit „cetăţean de onoare” al Sibiului. În ţară s-a implicat activ în dezvoltarea mai multor proiecte media de anvergură. În februarie 2006 a fost numit director al prestigiosului cotidian „România Liberă”.

Centrul Bisericesc al românilor ortodocşi din Munchen vă invită să participaţi la o întâlnire cu tema „Viaţa în imigraţie – Consideraţii practice sociale, psihologice şi teologice”. Evenimentul va avea loc la München, sâmbătă 27 iunie ora 18.00, în sala parohială a Bisericii St. Paul din vecinătatea Centrului Bisericesc actual. Sala este situată în apropierea staţiei de U-bahn Theresienwiese U4,U5 la adresa St. Pauls-Platz 10, PLZ 80336. Invitaţi sunt: Prea Sfinţitul Sofian Braşoveanul, episcop – vicar şi conf. dr. în psihologie Camelia Popa.

Discuţiile pe tema imigraţiei sunt prilejuite de lansarea cărţii Trăirea pe interval, Autor Alina Cozan.

Alina Cozan: „Cartea are în vedere tratarea unei adevărate realități europene încă nerezolvată: migrația. Ea este un fenomen cu care se confruntă aproape toate popoarele lumii, efectele ei marcând societatea, fie din perspectiva celor care pleacă dintr-o țară (a emigranților), fie din perspectiva celor care vin într-o țară (a imigranților). Personal eu am simțit emigrația ca pe o trăire pe un interval în care omul viețuiește între două lumi, lumi ca două părți din sine pe care nu poate să le mai unească pentru a fi un întreg. Lectura acestei lucrări este o incursiune în viața emigrantului, cu motivația lui, cu lumea lui din țara de unde pleacă, cu lumea lui în țara unde se așază, cu efectele și schimbările pe care le provoacă acest fenomen la nivel individual și social. Este o incursiune în apropierea unor realități occidentale unde emigranții încearcă să supraviețuiască discriminărilor și umilințelor. Este trăirea reîntoarcerii acasă, în apropierea anotimpurilor și a eternităților românești”.

Avocat Peter-Stephan Kertesz

Cu acest articol inaugurăm o serie de materiale cu tematică juridică, adresate lucrătorilor și rezidenților români aflați pe teritoriul Germaniei. Dl. avocat Peter-Stephan Kertesz va prezenta cititorilor Romaningermania.ro o serie de aspecte tehnice din dreptul german, axate preponderent pe legislația muncii, a asigurărilor sociale, a migrației și a altor domenii de interes pentru românii aflați în această țară. În materialul de mai jos, dl. avocat Peter-Stephan Kertesz înfățișează cazul constructorilor români de la Mall of Berlin. Acest text este o reprezentare succintă a situației, a implicațiilor legale ale acesteia și nu ține loc de consiliere juridică.

Doi muncitori în construcții români au depus la Tribunalul Muncii din Berlin acțiuni în pretenție împotriva unei companii de construcții, care efectua lucrări în calitate de subanteprenor la centrul comercial de lux Mall of Berlin.

Instanța a menținut hotărârea pronunțată în lipsă, în ambele cazuri. Astfel, în cele două cazuri, reclamanții au acum o hotărâre judecătorească definitivă (însă nu irevocabilă) care stabilește în mod clar obligația de plată a drepturilor salariale de către subantreprenor.

Reprezentantul Tribunalului Muncii din Berlin a declarat că există pe rolul acestei instanțe și alte acțiuni pentru recuperarea drepturilor salariale introduse de muncitori români, care vor fi judecate în următoarele săptămâni.

Aceste hotărâri ale instanței germane sunt importante în contextul în care zeci de muncitori români nu și-au încasat integral drepturile salariale cuvenite. Situația este cunoscută din presa germană și cea de limbă română, ca și din alte mari publicații europene. Reamintim că această situație a generat și proteste publice în fața Mall of Berlin, în perioada sărbătorilor de Crăciun din anul 2014, proteste care au fost pe larg prezentate pe larg în presa germană. Numerele celor două dosare de la ArbG Berlin sunt 14 Ca 3749/15 și 14 Ca 3752/15.

Peter-Stephan Kertesz, născut în Brașov,  este avocat titular în Germania din 2005 și în România – din 2006. Între 2000 și 2002, a urmat cursurile de master la Facultatea de Drept „Justus-Liebig”, Gießen, îndeplinindu-și stagiatura în cadrul tribunalelor din Limburg și din Frankfurt. În 2013, a obtinut titlul de CCP (Certified Compliance Professional) în cadrul Frankfurt School of Finance & Management. Din 2010 este arbitru la Curtea de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană din București. Este membru afiliat al Barourilor din Frankfurt și din Brașov și membru al Asociației Germano-Române a Juriștilor. Peter-Stephan Kertesz este vorbitor nativ de română și germană și este fluent în engleză. Vorbește, de asemenea, limbile rusă și maghiară. Adresa sa de contact este: Rechtsanwalt/Geldwäschebeauftragter, Lessingstr. 11, 61231 Bad Nauheim, Deutschland – Germany, tel. +49 152 34 590648